În urmă cu doi ani, am ales. Ne-am încolonat conștiincios și am mers la secțiile de votare. Am pus ștampila pe candidatul sau formațiunea politică aleasă de minte sau de inimă, sfătuiți fiind de prieteni, vecini, rude, rețele de socializare sau IA. Dacă atunci am ales, acum culegem roadele acelei decizii.
Nu contează cu cine am votat, nu interesează azi pe nimeni care au fost speranțele și așteptările noastre din ziua scrutinului. Am ales și gata. Acum ei, cei desemnați de majoritatea celor ce au votat, sunt cei ce trebuie să aleagă pentru noi. Să aleagă deciziile corecte pentru ca noi să trăim mai bine, să avem un loc de muncă și o pensie ori un salariu decent.
Dacă dăm privirea roată prin țărișoara asta, ce vedem? Investitori care își strâng jucăriile și pleacă, dobânzi exorbitante ale sumelor împrumutate, o economie în agonie, firme care cer insolvență ori își închid porțile, coadă la oficiile de șomaj, ori la biletele de autocar pentru străinătate, un euro care bea în fiecare noapte Red Bull, iar dimineața parcă prinde aripi și se înalță sus, tot mai sus, asemeni prețului la carburanți, energie ori alimente.
În tot acest timp ei, aleșii noștri, se ceartă. Se înjură, se scrofăie unii pe alții după ce mai ieri „Pupat toți piața endependenți”, vorba lui Caragiale. Acum nu mai e bun ce fac unii sau ce spun alții. Sondajele de opinie spun că peste 80% din cei ce au votat (sau ar fi putut să voteze atunci) sunt de părere că mergem într-o direcție greșită. Păi acum doi ani nu am știut? Nu, pentru că ei ne-au spus altceva.
Am mai spus și repet, poate bagă cineva la tărtăcuță. Politicienii (aleșii noștri) sunt asemeni porumbeilor: în campanie îți ciugulesc din palmă, iar după își iau zborul și ți se răhățesc în cap. De aproape 37 de ani aceeași poveste, același caracter jegos al politicienilor, aceeași suferință pentru majoritatea populației. Cu un salariu minim pe economie la jumătatea coșului zilnic, și cu foarte multe pensii mult mai mici decât această valoare, cu taxe și impozite crescute, cu scumpiri în lanț ce par să nu se mai termine, cu un sistem sanitar în pragul agoniei și cu unul educațional ce scoate jumătate din absolvenți la stadiul de analfabeți funcțional, stau și mă întreb:
Suntem blestemați sau doar proști făcuți grămadă?
Dan AGACHE
