Taxe ca-n vest, reacții ca-n Evul Mediu: administrația Popa și alergia la întrebări

La un meci al formației fanion a Banatului de Munte, CSM Reșița, pierdut acasă cu 2-3 în fața Chindiei Târgoviște în liga secundă, deputatul AUR Samuel Miclău a găsit metafora perfectă pentru administrația condusă de primarul Ioan Popa: de la penalty la prăbușire e doar un pas. Sau, cum ar spune suporterii, de la „avem meciul în mână” la „cine-a stins lumina?” e doar o minge ratată.

Dar deputatul „de” AUR nu s-a oprit la fotbal. A ridicat mingea în terenul administrației locale, acolo unde, între două majorări de taxe și un drept la replică scris cu sabia scoasă, pare că se joacă un alt campionat: cel al orgoliilor.

„Semizeul” și scara de aur

Supărat pe răvașul înmânat de primarul Reșiței la cel mai recent protest pe tema majorărilor de taxe și impozite pe cârca reșițenilor, Miclău nu s-a zgârcit la metafore, după meciul de la finalul săptămânii, dar și după dreptul la replică transmis publicației noastre:

„Mi-am adus aminte de acest semizeu al județului nostru, primarul Reșiței, cel despre care lumea bună spune că are doar o scară ce urcă și că scara ar fi de aur…”

Imaginea descrisă de Miclău e clară: un edil cocoțat pe o scară aurită, privind de sus „iobagii care trebuie să plătească neapărat taxe ca-n Vest”. Doar că, între timp, nivelul de trai a rămas – cum să spun elegant? – ca-n Est.

În timp ce contribuabilii își fac calculele cu pixul tremurând de emoția noilor impozite, la primărie pare că domnește o altă emoție: cea a indignării că cineva îndrăznește să întrebe cum s-au calculat aceste impozite. Că nu toți octogenarii și septuagenarii știu să se înroleze pe platforma online a Primăriei…

Libertatea de expresie, sport extrem la Reșița

Tot scandalul ar fi pornit de la publicarea unui articol prin care subsemnatul a avut tupeul să consemneze nemulțumirea unui cetățean revoltat de haosul noilor taxe și de lipsa de transparență a calculului noilor taxe.

Evident că Primăria, prin serviciul de resort putea expune la subiect, fără a lovi în actul jurnalistic și a face atac la persoana jurnalistului (știe domnul primar de ce a făcut exact acest lucru), prin care a fost prezentat un punct de vedere al unui cetățean. Un gest banal într-o democrație funcțională. La Reșița? Aproape un act de bravură, de sacrificiu jurnalistic.

În acest sens, deputatul AUR punctează momentul în care dreptul la replică al Primăriei Reșița s-a transformat într-o „lecție de istorie sângeroasă”:

„Ne-am pomenit că e cazul să ne bucurăm că nu mai există ghilotina, că rămâneam fără jurnaliști în județ”, scrie Miclău.

Să invoci ghilotina într-un drept la replică adresat unei publicații care a pus întrebări despre taxe e ca și cum ai scoate tunul la o dezbatere despre borduri. Desigur, metaforic vorbind. Dar metaforele, mai ales când vin dinspre putere, nu sunt simple exerciții literare – ele vin să transmită mesaje subliminale.

Iar mesajul recepționat de mulți reșițeni care ne-au scris în această perioadă pare a fi acesta: întrebarea bună e doar întrebarea care laudă!

Critica la adresa actului de administrație? Crimă de lezmajestate

Deputatul Miclău a continuat să explice cum a simțit el dreptul la replică al Primăriei Reșița, oferind o distincție rezonabilă: „Când iei la împins vagoane un jurnalist, doar pentru că acesta a avut bunăvoința de a pune în scris nemulțumirile oamenilor, atunci așa ceva este inacceptabil!”

În traducere liberă: dacă te deranjează întrebările despre taxe, poate problema nu e la jurnalist, ci la taxe.

Dar într-o administrație unde orice critică pare un atentat la statuia deja comandată, libertatea de exprimare riscă să devină un moft tolerat doar la inaugurări, între două panglici tăiate festiv.

„Așa că mare grijă, nu mai sunteți doar fostul FSN în politica din județ. Suntem aici și are cine să vă taxeze derapajele la adresa oamenilor liberi!”, a fost o altă săgeată aruncată din tolbă a deputatului suveranist.

Așadar, nu doar impozitele se taxează, ci și derapajele. Iar acest lucru se petrece într-un oraș în care cetățenii simt că sunt taxați ca-n Vest, iar opoziția promite să taxeze ca-n democrație.

Spre finalul declarației, deputatul de Caraș-Severin a oferit și o mostră de tandrețe, dar una cu dinții larg afișați la vedere față de conducătorul administrației reșițene, afirmând, cităm: „Vă aplaud și eu când mai inaugurați un proiect finalizat. Dar nu vă pot scrie ode, pentru că doar faceți ceea ce aveți în fișa postului.”

Ce vrea să spună Miclău este că administrația publică nu e spectacol de gală, e obligație contractuală. Nu e epopee, e fișă de post.

Un penalty ratat la capitolul democrație

Dacă la meciul cu Chindia Târgoviște, Reșița a ratat de la 11 metri o șansă uriașă spre play-off-ul atât de visat, în administrație pare că s-a ratat din postura și mai comodă a puterii absolute. Să reacționezi disproporționat la o întrebare despre taxe nu te face mai puternic, ci mai fragil.

În democrație, presa își permite luxul de a formula întrebări. Uneori, așa cum a fost cazul contribuabilului C.R., cetățenii își deplâng situația și condițiile de trai spre care îi împing decidenții. Politicienii, în cele mai multe cazuri, răspund. Fără ghilotine, fie ele și literare.

Iar dacă „scara de aur” duce doar în sus, poate ar fi util ca, din când în când, cineva să verifice dacă nu cumva lipsește o treaptă: cea a respectului pentru libertatea de exprimare.

P.S: Apropo, așteptăm un drept la replică și pe tema articolelor în care „apropiata” edilului reșițean, managerul postului public Radio Reșița, Laura Sgaverdea, a fost subiectul principal al unor posibile furturi de apă și gaz.

Normal, că nu suntem plante de decor, cunoaștem faptul că la Primăria Reșița s-a dat ordin pe unitate: NIMENI să nu care cumva să comenteze ceva despre „Vocea Banatului”, că doar „acolo e un război al jurnaliștilor”, așa cum fals încearcă să inoculeze această idee chiar domnul Popa și nu o problemă a organelor de cercetare penală, în urma unor descoperiri halucinante ale specialiștilor Aquacaraș sau Delgaz Grid…

Sergiu TABAN