Da, am consumat cânepă! Cânepa, după porumb, cartofi și fasole era planta cea mai des cultivată în satul meu, în care m-am născut. Până la colectivizare, desigur!
Din cânepă erau pătura (cerga) de pe pat, dosul de plapumă și perină, paltonul (sumanul) îmbrăcat iarna, izmenele și pantalonii, cămașa și ilicul. Zestrea miresei era aproape toată din cânepă. Ce nu era din cânepă, era din in. Cei care purtau straie de in erau cei mai cu stare. Eu aveam până și tașca cu care mergeam la școală din cânepă. Căci bani de ghiozdan nu se găseau.
Cânepă semăna tot săracul, căci viața lui depindea de cânepă. Se punea primăvara devreme și se recolta vara. Se făcea snopi, legați cu mlădiță de răchită sau sfoară, de cânepă bineînțeles, și se depunea la murat în bălți, iazuri sau direct în albia Siretului în vaduri și apropierea malurilor timp de 3-4 săptămâni după care se scotea și se lăsa la uscat. Toamna târziu, după ce terminau treburile câmpului, femeile, și niciodată bărbații, dădeau cânepa prin meliță, o tocau, adică eliminau învelișul lemnos și opreau doar fuiorul, partea din interiorul tulpinii ce se ivea la melițare. Pe timpul iernii moldovencele mele torceau cânepa în șezători, apoi montau statevile, adică războiul de țesut și produceau pânză. Vara, când era căldura mai mare, fetele înmuiau (spălau) pânza în vale la uluce și-o uscat de zeci de ori zilnic până când pânza se „dezasprea” și se albea suficient.
Am lăsat la urmă cel mai interesant, pentru noi copiii, subprodus al miraculoasei plante, cânepa. Semințele de cânepă, într-o combinație doar de bunicile noastre știută, produceau cel mai bun și…euforic SUSAN după care toți copiii tânjeam. Semințe amestecate cu zahăr, combinație udată cu lapte și băgate la cuptor în tavă era bucuria noastră cea mai mare pe timp de iarnă. Nu-mi era niciodată frig la picioare cu toate că întotdeauna încălțările mele erau găurite în talpă. Susanul de cânepă îmi dădeau curaj, vigoare și bună dispoziție. Cine știa pe atunci că semințele de cânepă sunt un drog ?
Azi nu ne mai trebuie cânepă, avem plastic. Cânepa este dăunătoare omului și interzisă.
Celentano: bă, ești prost?!
Firicel: bă, ești nebun?!
Mihai SPRÎNCEANĂ
„Nu-mi era niciodată frig la picioare cu toate că întotdeauna încălțările mele erau găurite în talpă. Susanul de cânepă îmi dădeau curaj, vigoare și bună dispoziție.”
Fără „susanul” de cânepă alți oameni au suportat condiții și mai vitrege, ba mai mult, găseau și soluții pentru ași îmbunătăți traiul, al lor și a altora. Consumatorii de „susan” de cânepă erau mai mult cu ”buna-dispoziție” a lor decât cu soluții concrete pentru totți.
Frumoasa evocare, frumos elogiu adus unei intregi istorii! Deloc speriata de ceea ce natura a stiut sa-i dea omului si acesta, atat cat a ramas cu picioarele pe pamant si a stat stramb doar cat sa judece drept, a inteles sa foloseasca!
Daca zic ceva, voi fi imediat catalogat ca progresist, usrist si cel mai probabil, imi va fi atribuit si cuvantul „drogat”.
Doar atat am de zis: De aia au ăia autostrazi, educatie si de aia le vin trenurile la ceas, in statie, ca sunt toti drogati.
Noi de daci liberi mândri nationalisti ce suntem, nu ne drogam si mergem pe aceleasi drumuri vechi de pe vremea lui Burebista, nu Decebal. Nu vorbesc prostii. Valea Oltului e unul din acele drumuri.
Cânepa Indiană este de un ,, alt soi ” … nu confundați fumul cu aburul şi goblinii cu piticii ,, Albei ca Zăpada ” ))::
Cine știa pe atunci că semințele de cânepă sunt un drog ?
–
Miliția știa, doar că pe atunci se ocupa de hoți și smardoi.
Acum s-a ocupat cu.