Am intrat de astăzi și în campania pentru alegerile parlamentare, după ce în urmă cu o săptămână a început cea pentru prezidențiale. Asta oficial pentru că în campanie suntem din primăvară, cel puțin.
Am asistat în ultimele zile la tot felul de discuții, polemici aprinse, acuze, cu sau fără suport real, toate menite să discrediteze adversarii. Sar unii la gâtul celorlalți și mușcă cu sete de parcă ar fi „ciocolată Dubai“ sau cine știe ce friptură suculentă. Se înjură, se scuipă se iau de păr, își rup hainele de pe ei, țipă cât îi țin bojocii, doar doar mai atrag un vot.
Nimic sau mai nimic despre români, despre problemele noastre, despre situația economică ori cea geopolitică, despre declinul economic al UE care ne afectează deja, despre ce vor face sau cum vor face să ne fie și nouă bine nu doar lor și acoliților lor. Asta e, nimic nou până acum în alegerile post decembriste din România.
Dacă e să fac o analiză scurtă a candidaților, pot spune cu mâna pe inimă că nu există niciunul care să întrunească cerințele unui președinte al unei țări europene. Fiecare are lipsuri, lacune, găuri de „covrig de Buzău“ în caracter, schelete în dulap (și nu mă refer la Iohannis când spun dulap).
Cu siguranță unul dintre ei va ajunge președinte, chiar după Moș Nicolae, moș care anul acesta ar trebui să le aducă o jordiță în locul dulciurilor tradiționale. Și asta pentru că se vor dedulci timp de 4-5 ani, după alegeri.
Se inventează ferme de troli, se caută în istoria candidaților până la facerea lumii (adică până la apariția lui Iliescu alături de mineri), se inventează (sau poate așa o fi, nu știu) întâlniri secrete, cine de… taină, partide de șah la lumina clar obscură a unei lumânări, manevre obscure, cu scopul clar de a câștiga fotoliul de la Cotroceni.
Ultima lovitură a venit de la PSD pentru candidatul Nicolae Ciucă. Da, e Ciucă al nostru, despre care social-democrații spun că e prea mare; mai mare decât prevede legea. Nu, nu e vorba de poziția ocupată în fruntea armatei române, nici măcar de mărimea sa în calitate de „combatant“ în luptele de la Nasiriyah. Pur și simplu afișul electoral depășește mărimea legală.
PSD a reclamat, instanța a decis, iar liberalii s-au apucat deja să îndepărteze afișele cu Nicolae Ciucă de pe panourile cu publicitate electorală. Desigur, vor tipări altele, fără probleme. Nu de alta, dar la câți bani publici au la dispoziție partidele în alegeri, ce mai contează câteva milioane de euro pentru retipărirea lor.
Va plăti cineva pentru această „greșeală“? Cu siguranță da, dar nu ei, ci noi. Vom plăti cu vârf și îndesat nu doar această risipă minoră până la urmă, ci și pentru lipsa din peisaj a unor figuri politice precum au fost Brătienii, de exemplu. Lipsa unor oameni politici și excesul de politicieni de duzină.
Alegerile vin și trec, iar noi rămânem aidoma versurilor din scheciul lui Constantin Tănase:
„Vin ai noștri,
Pleacă ai noștri,
Noi rămânem tot…“
Dan AGACHE


















”Nimic sau mai nimic despre români, despre problemele noastre, despre situația economică ori cea geopolitică, despre declinul economic al UE care ne afectează deja”
–
Dreptul la vot sau tov este ceva fundamental.
Totuși, cine tot simte nevoia de ”fuhreri” în roluri de ”sfinți ierarhi”?
Dracu …