Părem captivi într-o Românie în care spitalele au devenit, tot mai des, camere de așteptare spre moarte, unde ATI și UPU sunt acronimele care te fac să rememorezi ultimele clipe în care i-ai văzut în viață pe cei dragi, amintindu-ți cum parcă implorau din priviri să nu îi lași pe mâna felcerilor, în care drama familiei Stoin din Berzovia e doar un nou episod al unui coșmar sistemic. Un coșmar acoperit de tăcere, birocrație și, mai grav, de complicitate medicală. O fetiță perfect sănătoasă moare la o zi după naștere, într-un spital de stat, după ore întregi de ignorare, dispreț și decizii medicale întârziate, ventilată mecanic și transportată la disperare între Reșița și Timișoara. Și ce face sistemul? Vă spune eu: se va preface că nu înțelege întrebarea: cine e vinovat de moartea micuței Selena Maria?
De la promisiuni neonorate la morgă … nu e decât o nepăsare
Mama Denisa Mădălina Stoin și tatăl Alexandru Stoin au făcut tot ce trebuia pentru a se asigura că nașterea va fi una normală pentru micuța lor: monitorizare medicală încă din primele săptămâni de sarcină, controale regulate, analize, atenție sporită la detalii, uneori poate mai mult decât era cazul. Au plătit consultații la cabinetul privat al medicului ginecolog Achim, deși chitanțe nu au văzut pentru tot ceea ce au plătit. Au mers pe recomandarea că „Achim e un medic bun, empatic“. Au crezut în asigurările oferite de medicul lor, cum că vor fi asistați de el la naștere, pentru că „nu se pune problema să nu fiu prezent“, după cum își amintește Denisa vorbele șefului de Secție Ginecologie de la Spitalul de Urgență din Reșița, Mircea Achim. Au ajuns la spital la timp. Nu mai devreme, nici mai târziu, atunci când fătul avea 40 de săptămâni, cum scrie la carte. Și cu toate acestea, în loc de un certificat de naștere, au primit unul de deces.
Întrebările pe care le pun părinții sunt simple, clare, dureroase. Răspunsurile, însă, lipsesc. Se simte mirosul clasicului „vom demara o anchetă internă” – adică nimic, o frecție la picior de lemn. Iar în spatele fiecărui „nimic” se află un copil care n-a avut nicio șansă să devină om mare, pentru că sistemul nostru e prea obosit, prea corupt sau prea incompetent să-i ofere o șansă.
Medici obosiți, gărzi ilegale și lipsă de empatie, rețeta unei drame perfecte
Cum e posibil ca un medic să fie în gardă din 18 până în 21 iulie, trei zile fără pauză?
Cine permite așa ceva la Secția de Ginecologie a Spitalului de Urgență din Reșița?
Și de ce o femeie aflată în travaliu este monitorizată de un asistent medical, nu de un medic obstetrician?
Ce fel de travaliu „monitorizat atent” este acela în care se ratează un sindrom de aspirație de meconiu, vizibil încă de la ora 6:45, dar neintervenit până la aproape ora 10:00?
Ce fel de sistem e acesta în care medicul pe care îl plătești în privat îți promite că va fi acolo „când vine momentul”, dar când chiar vine momentul îți răspunde la telefon că nu poate veni?
Și mai grav: de ce se ignoră deliberat un risc cunoscut, documentat și tratabil precum aspirația cu meconiu, care este una dintre principalele cauze de deces neonatal? Credeți că sunt întrebări „îndeajuns“ de pertinente pentru ca cei în drept să răspundă în fața noastră, a plătitorilor de CASS?
Dr. Onofrei, o demonstrație de anti-empatie!
Pe medicul de gardă Marius Onofrei, în momente de dureri cumplite ale gravidei, aflată deja în travaliu prelungit, l-a lovit brusc grija tatuajului femeii însărcinate. Poate cu mult mai înțelept ar fi fost ca în loc s-o apostrofeze pentru tatuaj, distinsul și experimentatul medic ginecolog să-i fi făcut cezariană Denisei, o operație care, cel mai probabil, ar fi condus la un alt deznodământ! „Acum te plângi de dureri, dar când ți-ai făcut tatuajul nu te-a mai durut, așa-i?“ Totodată, același medic ar fi avut o problemă și cu faptul că viitoarea mămică nu își va putea alăpta bebelușul, Denisa având implanturi mamare. Păi dacă aceasta a fost alegerea femeii la un moment dat al vieții ei, de ce trebuie să o mai iei la rost în momentele de travaliu, atunci când femeia este atât de sensibilă? Cu siguranță nu vom primi un răspuns niciodată pe această temă.
Moartea unui copil ca efect colateral al rutinei de gardă
Am ascultat de mai multe ori declarația Denisei Stoin, am căutat să mă poziționez și de cealaltă parte, să caut să înțeleg de ce? Pentru că dacă în acest caz nu e neglijență, atunci e cruzime. Dacă nu e malpraxis, e criminală indiferență. Oricum o dai, Spitalul Județean de Urgență Reșița are fața pătată. Aici nu mai e vorba de un simplu caz izolat. E vorba despre un model de practică, așa cum s-a văzut în „cupletul“ Achim – Onofrei: pacientul român, în special femeia însărcinată, este neglijat, evaluat superficial și tratat după criteriul „e pacienta mea sau nu?”. Dacă nu e, dă-o dracu, să aștepte. Dacă moare, nasol, ghinion.
Iar când moare, încep scuzele birocratice. Anchetele care nu duc nicăieri. Lipsa totală de răspundere. Fără suspendări, fără demiteri, fără scuze, fără asumare. L-am mai văzut odată pe Mircea Achim jucând într-un rol similar. Atunci a încercat să i-o paseze dr. Borțun, în cazul gravidei decedate. Achim are o figură de inocent și, paradoxal, se face mic, mic, atât de mic de nu mai ai nici de unde să-l apuci. În momentele alea nu mai e bărbat, nu mai e șeful de secție de la SJUR, e un om care a greșit și el săracu, ce-aveți toți cu el??
Și, din nou, totul rămâne în pixul procurorului, în hârtii care nu se mișcă, în comisii etice care nu ajung niciodată la concluzii clare. Iar părinții… părinții rămân cu o cameră de bebeluș goală și o durere care le va sfâșia viața pentru totdeauna.
Câte mame trebuie să își îngroape copiii pentru ca SJU Reșița să funcționeze normal?
Ce face conducerea Spitalului Județean de Urgență Reșița? Întrebarea e retorică. De ani buni, pacienții vin, suferă și pleacă – unii în viață, alții în saci negri. Dincolo de pereții aceia unde indiferența e rutină și umilința e procedură standard, nimeni nu mai simte că răspunde pentru ceva. Aici, moartea unui nou-născut e o statistică, nu o tragedie.
În orice altă țară cu un sistem de sănătate cât de cât funcțional, astfel de întrebări, puse public, ar duce la demisii, anchete penale, suspendări imediate. La noi? O mână de medici se apără între ei. O mână spală pe alta… sau pe altul. Un sistem închis, opac, ticăit ca un ceas stricat. Între timp, Denisa și Alexandru trăiesc cu sufletele mutilate de pierderea singurului lor copil. De Sfânta Mărie, pe 15 august, Denisa ne-a spus că îi va duce flori la cimitir copilului ei atât de dorit, dar plecat înainte de a-și înțelege menirea pământeană – Selina Maria.
Când începe reforma? Și cu cine o facem, tot cu ei?
Când vom spune, fără ocolișuri, că un medic care ignoră un semn vital timp de 3 ore, în timp ce un făt se sufocă în uter, e vinovat? Când vom înțelege că a face 72 de ore de gardă continuă nu înseamnă devotament, ci neglijență organizată? Când va înțelege sistemul că promisiunile de „voi fi acolo când va veni momentul” nu sunt scuze legale, ci angajamente morale, uneori cu preț de viață?
Până atunci, Selena Maria va rămâne doar un nume într-un comunicat. O viață netrăită. O întrebare fără răspuns. Și o acuză tăcută pentru un sistem care nu moare niciodată, dar omoară zilnic. Cu zâmbetul pe buze și stetoscopul la gât. Desigur se așteaptă și rezultatul autopsiei micuței, care, însă, nu va fi comunicat foarte repede.
PS: Domnilor doctori, vă reamintim că jurământul lui Hipocrate nu include scutiri pentru nepăsare. Și nici promisiuni private neonorate. Dar include ceva ce ați uitat: „voi veghea cu cea mai mare grijă asupra vieții omenești încă din momentul concepției”.
Cine n-a vegheat, să răspundă!
Citește și https://arhiva.reper24.ro/medicii-spitalului-judetean-resita-au-vorbit-despre-cazul-tinerei-mame-care-murit-la-cateva-ore-de-la-nasterea-copilului/
https://arhiva.reper24.ro/rascolind-printre-minciuni-cautarea-adevarului-despre-moartea-tinerei-mame-de-la-spitalul-judetean-din-resita/
Sergiu TABAN
Ce vocali devin unii dintr-o dată !
Ar fi bine să tacă toată lumea, nu-i așa, gunoiule? Și cum adica- dintr-o data- gunoiule? Ar trebui sa devină vocali pas cu pas? Tiptil?
Cum ar trebui procedat cu voi mă gunoiule? Sa vi se ascundă prostia și nemernicia sub preș ca să mergeți tot așa până la capătul zilelor și să vă împingeți in față și odraslele și mai proaste ca voi? Să fiți lăsați să hăhăiți și să behăiți și să emanați prostie, jeg, nemernicie, prost gust și să rânjiți satisfăcuti in a voastră autosuficiență?
Spune gunoiule, cum ar trebui procedat daca nu îți place modul vocal dintr-o dată!
Lá cê te referi????
Foarte frumos scris, dragă scriitorule! Pare articolul tipic scris, la comanda suticii de euro! Foarte frumos ca voi, presa liberă și necondiționată politic și a altor interese, clar nu profesionale, puteți denigra o tagma nobila ca cea a ‘ felcerilor’. Din păcate asistam clar la proasta intelegere a libertății și imparțialității gazetare! Nu înțeleg dacă cei 3-4 ani de școală făcuți cine știe pe unde, sau golaneala marlanesco-romaneasca, va da dreptul sa va dați cu parerea și sa acuzați niște oameni care au cel puțin vreo 10-12 ani de scoli înalte făcute înainte de a-și incepe profesia, nopțile nedormite prin garzi și toate riscurile la care sunt supuși zilnic din cauza unui sistem bolnav!
Din păcate doar continuați sa apăsați cu degetul pe rana celor suferinzi, din diverse cauze! Procedați lipsit de cea mai mica urma de deontologie profesionala! Așteptați răspunsul final al instituțiilor abilitate înainte de a promova doar lucruri negative!
Zilnic se întâmplă și lucruri frumoase sa știți, exista și pacienti mulțumiți de serviciile unității medicale, nu-mi aduc aminte sa fi scris vreodată pe acest subiect.
În încheiere, o mica tema de reflexie, ați inceput sa scrieți la articolul despre contactul dvs sau al familiei, în ipoteza unei urgente, caz în care prima stație ar fi Urgenta, ATI-ul sau chirurgia, mult blamate? Multe succesuri!
Lá cê te referi????