Unul dintre avantajele aderării României la Uniunea Europeană a fost posibilitatea de a călătorii în spațiul comunitar. Cu sau fără pașaport, doar pe baza cărții de identitate sau al buletinului, românii au început să colinde.
Austria, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Belgia, Grecia, sunt doar câteva dintre destinațiile predilecte ale românilor după ce acest lucru a fost înlesnit de aderarea la UE. În scop turistic, la cumpărături (și aici intră și sutele de mii de mașini second hand care circulă pe șoselele patriei) sau în căutarea unui loc mai bun de muncă și de trai.
Se estimează că între 3 și 5 milioane de români s-au stabilit în alte țări ale Europei sau lucrează periodic în vest. Au fost folosiți de fiecare dată în scop electoral, la alegerea președintelui României. Nu a contat dacă mai vin sau nu în țară, mulți dintre ei au înclinat balanța într-o parte sau în alta.
Nu e de neglijat nici aportul financiar al acestora pentru economia țării. Înaintea pandemiei se estima că aceștia aduc anual cam 4 miliarde de euro în România, mai mult decât investitorii străini aciuiți pe meleagurile mioritice.
Cum i-a rasplătit statul pentru ceea ce fac? Păi cum altfel decât ca pe cei ce am ales să rămânem: cu indiferență și sictir. Dovada a ceea ce spun sunt cozile de ieri din vamele din vestul țării. 9 ore, rețineți, 9 ore au stat românii care au dorit să vină de sărbători acasă.
După o mie, două mii de km parcurși din țările de adopție, cu portbagajul plin de bunătăți pentru părinți și bunici, cu copii în mașini, au fost obligați să stea la un control ce ar fi trebuit să fie de rutină, mai mult decât au făcut pe drum. Cozi de zeci de km, fără apă ori o toaletă.
Și nu sunt toți din vestul țării, din Arad, Timiș ori Caraș-Severin; alții mai au sute de km de parcurs până la cei dragi care-i așteaptă. Cu nervii întinși la maxim, cu oboseala acumulată, au parte pe lângă disprețul de la vamă și de drumuri proaste pline de gropi, acoperite cu zăpadă ori polei, de șoferașii de duzină care mai populează șoselele patriei.
Cei ce vin sunt plini de dor pentru cei rămași; expresia „Home sweet home“ nu e doar o înșiruire de 3 cuvinte, ci reprezintă iubirea pe care aceștia o mai au pentru țara lor de origine, pentru cei dragi pe care nu i-au mai văzut de luni bune, pentru plaiurile natale. Vin să se bucure de sărbători într-o țară pe care ei și-o doresc, poate mai mult decât oricine, ca afară.
Dacă familiile îi întâmpină cu drag, autoritățile se pare că nu le acordă prea mare atenție și îi lasă să zacă cu orele în vămi, îi pândesc cu radarul pe șosea, le taie chitanță pentru orice abatere. „Să plătească, că au bani, doar vin de afară“, pare să fie deviza autorităților pentru românii care se întorc de sărbători, ACASĂ.
E trist că statul se comportă așa, iar acest comportament va determina și alți români să ia calea pribegiei în căutarea unui trai mai bun, a unui respect pentru munca depusă, a unui stat normal care respectă toți cetățenii indiferent de origini. Vor fi tot mai mulți cei care la anul, ori peste câțiva ani, vor spune „Home sweet home“ tot mai rar și se vor întoarce și mai rar în țara lor de origine. De ce? Exact, asta își vor spune și ei: De ce?
Dan AGACHE
