Cel mai bine, șoarecii și șobolanii se prind atunci când îi momești cu brânză ori cu un pic de cașcaval. Doar o bucățică e suficientă pentru ca simțul lor olfactiv să fie excitat și să se repeadă grămadă spre sursa mirosului.
Cam la fel se întâmplă și zilele acestea în clasa politică românească, acolo unde se pregătește rotativa. Ceva de genul „Pleacă ai noștri, vin ai noștri! Noi rămânem iar ca proștii“, după cum spunea celebrul cupletist Constantin Tănase.
Conform protocolului tripartit PSD – PNL – UDMR (ordinea e dată de procentele obținute la alegerile din 2020) în această lună se schimbă premierul. Rotativa se va desfășura pe parcursul a doar câteva zile (demisie Ciucă al nostru, consultări, premier comun – Marcel Ciolacu, listă cu miniștrii, audieri în Parlament și vot de investitură în Parlament).
Dar până la demisie și investire mai e un hop de trecut: negocierile pe ministere, pe fotolii, pe programul de guvernare, pe numele viitorilor miniștri. Ceva de genul „na și ție, dă și mie“. Mirosul (na, că era să zic cașcavalul) oportunităților unui viitor minister atrage și foștii lideri ai celor două partide mari, veniți de nicăieri spre a obține o felie (cât mai consistentă) din tortul bugetului național, care să le permită să se lupte până la… capăt pentru binele și prosperitatea românilor (hai, că sună bine în perspectiva viitoarelor alegeri, nu?).
A apărut din neant Vasile Dâncu; fost ministru al Culturii, parcă, fost ministru al Apărării, un fel de Richelieu al politicii social-democrate, conducătorul din umbră al grupului de la Cluj care a reușit la ultimele alegeri (și nu numai) să dea grosul voturilor celor din PNL și ar vrea și el un scaun călduț de ministru. Nu contează unde, domnia sa e pregătit pentru orice, doar să fie membru în viitorul cabinet. Mai contează rezultatele dezastruoase din mandatele sale de ministru? Cu siguranță, NU!
L-am văzut la negocieri și pe Vasile Blaga (un fel de mâna dreaptă a lui Băsescu pentru diferite ocazii!!!), fost premier, soldat model al fostului PDL, astăzi vopsit în liberal cu ștate vechi de activitate. Poate că ar vrea și domnia sa un scaun mai înalt decât cel de președinte de CJ la Suceava. Cât de sus se vede, reiese și dintr-o afirmație surprinsă în timpul negocierilor din PNL: „Noi, de fapt, negociem cu șoferii PSD-iștilor de altădată”. Remarca lui Blaga a fost făcută în sensul că liberalii să nu accepte să fie subordonați PSD-ului sub niciun pretext. Adică, noi vrem egalitate, dar nu pentru căței.
Se vorbește și de Mihai Tudose la Economie, ori de Cristian Bușoi la Sănătate și exemplele pot continua mai mult decât e lista viitoarelor ministere. Între timp, Ciucă al nostru ar vrea la Interne și nu la șefia Senatului (deh, vin alegerile și ministerul e foarte important), Grindeanu ar rămâne la Transporturi, după cum dorește Ciolacu, iar liberalii l-ar păstra pe Virgil Popescu la Energie.
Îmi cer scuze, ați văzut până acum ceva bun pentru români? Pentru cei ce se chinuie să supraviețuiască cu salariul minim pe economie? Ați auzit de vreo promisiune de relansare economică, de continuarea lucrărilor la grupurile energetice abandonate în stadiu de 75 – 90% execuție, de tăierea pensiilor speciale și corelarea punctului de pensie cu salariul mediu pe economie (așa cum zice legea), de reducerea numărului de parlamentari ori de reorganizarea teritorială?
Eu, unul, nu i-am auzit suflând niciun cuvințel. Dar, nu e vremea trecută; vin alegerile anul viitor și sunt convins că asemenea valului de ploi abătut în această lună mai peste vestul României, tot la fel vor curge șiroaie promisiunile de bunăstare pentru români, chiar de anul acesta. Mi-e și teamă de o creștere necontrolată a glicemiei după valul de dulcegării pregătit de politicienii noștri.
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!
sursă foto: Shtiu.
Dan AGACHE
Păi, da…