Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a găzduit săptămâna aceasta un eveniment inedit: prezentarea volumului de versuri „Luptele de la Mărășești”. Deosebit la acest volum este faptul că poeziile au fost scrise în limba română de un aromân care a luptat pentru România în Primul Război Mondial. Versurile au fost publicate pentru prima data de abia acum, la îndeplinirea a 110 ani de la debutul conflagrației mondiale și la 75 de ani de la trecerea în neființă a autorului, Costică Telescu.
Este vorba de un volum bilingv, în română și macedoneană, versurile scrise în urmă cu zeci de ani de Costică Telescu, fiind traduse în macedoneană de nepoata acestuia, Aliki Telescu, scriitoare și poetă din Macedonia de Nord.
Manifestarea, moderată de Erwin Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, le-a oferit celor prezenți posibilitatea să cunoască, altfel decât din manuale, o pagină din istoria României.
„Este o carte care nu se vrea și nu se dorește a fi o capodoperă. În schimb, se dorește a fi o mărturie. Este o carte scrisă din suflet și pentru suflet. Este vorba de trăiri, este vorba de realități, care s-au întâmplat și din păcate, se mai întâmplă și acum. Sunt mărturii spuse în versuri, sunt descrise fapte ale ostașilor, ale colegilor de luptă, sunt poeme dedicate celor care și-au pierdut viața, sunt poeme, în primul rând, legate strâns de patriotism”, după cum aprecia Daniel Luca, directorul Editurii „Castrum de Thymes” din Giroc, editură la care a văzut lumina tiparului volumul „Luptele de la Mărășești”.
Cine a fost, însă, Costică Telescu? A explicat criticul Ada Cruceanu, cea care s-a ocupat (alături de Adriana Telescu) de publicarea volumului și de adaptarea textului la limba română de uz curent: „Costică Telescu a fost un aromân care s-a stabilit cu familia spre finele secolului al XIX-lea în Țara Românească și a participat ca soldat obișnuit în Primul Război Mondial. Cartea este foarte importantă pentru limba română a acelui moment, învățată și practicată de un aromân, evident ca și limbă aproape maternă și eu aș zice că este importantă și pentru faptul că odată tradusă în macedoneană de către nepoata autorului, ea va circula și într-un mediu, de fapt mediul de origine al aromânilor care au ajuns aici, pentru a face cunoscută participarea lor, până la urmă o participare normală între Balcani și Carpați, pentru fiecare cu istoria lui, dar și cu o istorie comună”.
Interesant este și modul în care volumul a ajuns să fie publicat în România și prezentat la Reșița. Totul a pornit de la reșițeanca Adriana Telescu, care, în încercarea de a-și căuta rădăcinile, ajunge să o cunoască și să se împrietenească cu macedoneanca Aliki Telescu. Pe care o și vizitează în Macedonia de Nord, la Krușevo, acolo unde s-a stabilit la moment dat și și-a întemeiat o familie, Costică Telescu. Aromânul care a luptat pentru România și care pentru vitejia sa fiind și decorat.
„Volumul cuprinde poeziile lui Costică Telescu, care a participat la Primul Război Mondial, la luptele de la Mărășești. E este aromân, este născut în Bitola, dar ne dă o lecție de patriotism fiindcă a scris în limba română, a luptat pentru români și a iubit România, poate mai mult decât unii români, aș putea spune. Nepoata lui a ținut să publice acest volum de poezii pentru că el nu a fost niciodată publicat, deci este o premieră acum. Este de fapt o istorie vie scrisă de un participant la Primul Război Mondial. El a trăit toate ororile războiului, a plecat în 1917 la război și s-a întors în Krușevo, în localitatea unde locuia și între 1920 și 1925 a scris aceste versuri”, a precizat Adriana Telescu, cea care s-a ocupat și de transcrierea manuscriselor pe calculator.
Aliki Telescu, nepoata lui Costică Telescu, nu a putut participa la evenimentul de la Reșița, dar a ținut să le transmită un mesaj celor prezenți, bucuroasă că la 75 de ani de la moartea bunicului său „poeziile pe care le-a dedicat României lui dragi”, sunt, în sfârșit cunoscute.
„Costică Telescu a participat la bătălia de la Mărășești și transmite toată cruzimea și durerea care caracterizează războiul. Cu siguranță a sperat că nu vor mai fi războaie, dar, din păcate, există și noi asistăm la deciziile inumane ale unor oameni care creează puncte fierbinți în lume. Mulțumesc tuturor în numele bunicului și să sperăm că într-o zi toate războaiele de vor termina”, a mai adăugat Aliki Telescu.
Karina TINCUL
Respect!
În perioadele de declin (la scara istorică vorbind) cultura se face cu și despre bâlbași. Bâlbașul este zugravul care se cere pictor, versificatorul cu aere de poet, manelistul muzician, bucătarul care își zice chef. Eminescu încheie „Epigonii” cu următoarele cuvinte: Toate-s praf.. Lumea-i cum este.. şi ca dânsa suntem noi.