N-o spun eu. A spus-o unul care a avut șansa să treacă pe lângă ghinion și să fie cel care are pâinea și cuțitul așezate la îndemână, exact lângă crosa de golf.
Ghinioniști, pentru că cei care au ajuns să-i ducă ăluia crosa de golf au fost notați de dumneavoastră, domnilor profesori, cu note de trecere în loc să fie lăsați corigenți și repetenți. Ghinioniști, pentru că cei care azi socotesc din greu…anvelopa bugetară și consecințele unor creșteri salariale pentru dumneavoastră, au primit nota zece la mate în loc să fie lăsați repetenți.
Ghinioniști, pentru că puneți școlile la dispoziție să-i votăm pe toți acești politicieni care ne conduc și vă întorc sistematic spatele de peste 30 de ani.
Ghinioniști, pentru că, cu puține excepții, nu ați avut niciun ministru venit de la catedră, care să vă fie prieten, solidar cauzei dumneavoastră și a elevilor.
Ghinioniști, pentru că de 30 de ani sunteți reprezentați de aceiași lideri de sindicat incolori, inodori și insipizi, lipsiți de personalitate și de demnitate, cu interese dubioase și mereu puși pe compromisuri și căpătuială.
Îmi pare rău dar asta sunteți, niște ghinioniști!
Mihai SPRÎNCEANĂ
„Ghinioniști” pe viață? I-a obligat cineva să se facă dascăli?
Pretene, vorbește gura fără tine. Nu toți sunt postaci pe Facebuceri și tiktokări sinucigași. Români, vă ordon bateți câmpii!Nație tristă fără perspe tivă.
@carcotasu: Chiar asa este bai cârco, ar trebui sa ne rugam de ei sa devina profesori, invatatori.
Cum ai scris, zici ca e cel putin inutil sa ai profesori care sa iti educe odrasla.
Felul cum gandesti denota si asta o lipsa de educatie la tine la „mansarda”.
Eh … ”Un pedagog de școală nouă” parcă a descris deja un oarecare Caragialescu, nu?
Corecție: nu era -escu, eroare materială la tastare, pardon!
@Ex Profesoare
Păi, ce să fac dacă mintea mea frustă nu-mi permite decât raționamente simpliste! Totuși…
Medic, magistrat, avocat ITist, inginer, contabil, mecanic auto, instalator, operator mașini-unelte, lăcătuș, tâmplar etc. nu poate fi oricine. Venituri constante din astfel de „meserii” pot obține doar cei ce trec, inițial, de anumite filtre iar creșterea veniturilor depinde de performanțe!
În schimb, în zilele noastre, dascăl (până la un anumit nivel) poate fi oricine! Ținând cont de procentajul mic de promovare a examenelor de titularizare și de cel mare al analfabeților funcționali, care ar fi performanțele dascălilor? E corect să crești „otova” salariile?
Să nu uităm nici că mediul privat „plânge” după forță de muncă dar, deh… e mai confortabil „la catedră”, mai ales dacă nu ești în stare de nimic altceva!
Deci, „educația”, „meritele” dascălilor și „impotanța” meseriei de dascăl rămân doar „bla, bla, bla” politic și sindical!
@Cârcotașu’: dascăli la … ”drept”
https://epochtimes-romania.com/news/sapte-mii-de-euro-si-o-excursie-la-bucuresti-asa-devii-un-avocat-fara-examen–195945
@avlFCRB
„Amice… ești idiot!”… nu găsesc altă explicație pentru ideea ta de „a te ruga” de niște semianalfabeți dovediți să-ți educe copiii!
@carcotasu: Iti dai seama ca daca noi suntem amici, iarceu sunt idiot, tu esti cam pe la acleasi nivel, nu?! :)))
Profesorii si educatoarea care m-au format pe mine, inca nu au ajuns la pensie. Am ajuns sa castig mai mult decat ei.
Nu mai generaliza, ca nu denota inteligenta generalizarea.
@avlFCRB
Chestia cu „amice” și „idiot” era doar un citat din Caragiale… se pare că l-ai uitat:)
În ceea ce privește „generalizarea”, se pare că obișnuiești să dai replici doar de dragul replicii, fără să înțelegi despre ce-i vorba! Repet: procentajul mic de promovabilitate la examenele de titularizare arată că învățământul nu dispune decât în mică măsură de „resursă umană calificată”, iar procentajul mare de absolvenți slab pregătiți arată că o bună parte dintre dascăli nu-și fac meseria așa cum trebuie și, în consecință, o parte dintre dascăli n-au ce căuta „la catedră”, iar creșteri salariale ar trebui să primească doar cei ce au rezultate!
@avlFCRB
Referitor la faptul că ai un salariu mai mare decât foștii tăi dascăli…
Sunt de acord că salariile dascălilor sunt mici, dar numai prin raportare la salariile altor bugetari, a căror activitate nu are aceeași „importanță socială”, nu este la fel de complexă, nu necesită același nivel de pregătire, iar volumul de muncă este departe de 8 ore/zi!
În schimb, sunt multe alte „meserii” în care munca este mai complexă și mai creativă, sau mai solicitantă fizic ori psihic și se desfășoară mai mult timp decât 18 ore/săptămână „la catedră” (hai, să zicem, 40 – ținând cont și de activitățile „conexe”) dar venitul, chiar dacă este mai mare, nu reflectă mereu diferența!
”Ghinioniști, pentru că, cu puține excepții, nu ați avut niciun ministru venit de la catedră, care să vă fie prieten, solidar cauzei dumneavoastră și a elevilor.”
–
Președintele, fost profesor (de fizică) este cumva alături de greva din învățământ?
Cred că un ministru al învățământului „profesor” nu ar rezolva problema. Aș zice că, în primul rând, ar trebui un sistem de salarizare a bugetarilor corelat cu o ierarhizare corectă a funcțiilor, în care dascălii să ocupe poziția care li se cuvine. Ar mai fi multe aspecte de pus în discuție dar, totuși, acesta e doar un simplu „comentariu”…
@Cârcotașu’ – ”treburile” sunt ceva mai ”adânci” pentru cine pricepe, iată un link ”profetic” al situației de criză din economie și educație :
https://www.youtube.com/watch?v=S0AR_C99G_o
@zero
Adevărate afirmațiile din link, dar… nimic nou – mai ales dacă înțelegem „demoralizare” cu un sens mai larg: lucrurile astea se întâmplă permanent, de când îi lumea, diferă doar mijloacele de propagandă („în pas” cu evoluția tehnologică). Pe la noi, după ’89, nici măcar n-a trebuit „indus” ceva, situația a existat și s-a perpetuat „de la sine”.
Situația a existat după mineriada oltenească împotriva studenților univesității București, viitori profesori, sau și înainte?
@zero
Aș zice că „situația” a fost „indusă” odată cu regimul comunist și s-a perpetuat după ’89, nu doar prin clasa politică (indiferent de partid) ci și în „mentalul colectiv”: 90% pentru Iliescu, indiferent de „mineriade”, „IMGB face ordine” etc. (nu cred că intră în discuție un nr. semnificativ de voturi „furate” la numărare).
Revenind la dascăli… Din punct de vedere al „resursei umane calificate”, situația anterioară lui ’89 era similară cu cea de azi: aproape nimeni nu voia să fie „dascăl de țară” și, ca atare, orice absolvent de liceu putea fi educator sau învățător. Însă, din punct de vedere al sistemului, existau examene de admitere „serioase” (inclusiv în școlile profesionale), iar „școala era școală”, mai ales „la oraș” (chiar dacă metodele erau „învechite” sau numai o parte dintre dascăli aveau „har”). Din punct de vedere al salariilor, cred că dascălii ocupau o poziție „corectă” în sistem (bugetar în totalitate, pe atunci): sub cei din domeniile generatoare de PIB, dar peste alți consumatori de PIB.
@Cârcotașu’: s-ar părea că modelul propagandistic sinistru ”cabinetul 2” (florăreasă = ”academician doctor inginer” e. -escu) a avut priză la populime.
Dovadă că atunci s-a putut și se poate acum și la scară mai largă, fără seral.
Iată florărese, judecătorese și spălătorese (de bani).
Funcția omoară gradul!
Și degradarea.
@zero
Cazul „cabinetului 2” nu cred că e relevant: pe atunci, de regulă, un examen se promova „pe bune”. Fără să idealizez, de la un moment dat, apartenența la PCR (poate și colaborarea cu „serviciile”), chiar dacă era necesară, nu era o condiție suficientă pentru promovarea într-o funcție de conducere (trebuia să fii și „profesionist”, cât de cât), iar menținerea funcției necesita și existența abilităților specifice. Din câte știu, doctoratul era o condiție mai ales ca să fii dascăl universitar și, în consecință, în afară de cei ce voiau o astfel de carieră, erau interesați să-l obțină doar cei ce voiau o recunoaștere și în acest mod a realizărilor profesionale (doctoratul în sine nu venea cu spor salarial).
Interesul de acum pentru doctorat se explică, pe de o parte, prin sporul salarial pe care-l aduce bugetarilor (exceptat de la limitările de sporuri avut în vedere) și, pe de altă parte, prin dorința ascunderii studiilor „găunoase”, făcute în școli „dubioase”.
Dacă tot am vorbit despre sporul de doctorat, acordat indiferent dacă acesta este sau nu util pentru o anumită funcție… O parte dintre salariile bugetarilor sunt „umflate” și prin stabilirea inutilă, în raport cu atribuțiile postului, a cerinței de studii superioare.
Legat de învățământ, e ciudată cerința de studii superioare pentru educatorii și învățătorii absolvenți de liceu pedagogic (cică așa ar fi în UE). În mod normal, aceștia au deja cunoștințele și practica necesare (ar mai trebui să aibă doar „vocație”), așa că ce sens are o întârziere de 3 ani a încadrării în muncă sau obligarea la studii „prin corespondență” (nu neapărat de calitate îndoielnică), în condițiile în care numărul lor este insuficient? Oricum, îmbunătățirea pregătirii ar trebui realizată periodic, prin grija angajatorului (dar asta deja-i altă poveste despre bugetul pentru educație).