Două destine legate de marile simboluri industriale ale Reșiței, două personalități care au marcat administrația și dezvoltarea orașului și o generație care a contribuit decisiv la identitatea Cetății de Foc. Enache Barbu și Mircea Popa au plecat dintre noi, lăsând în urmă amintirea unei Reșițe industriale de altădată, dar și respectul unei comunități căreia i-au dedicat ani importanți din viață.
Reșița traversează zile de tristețe. Comunitatea locală se desparte de doi oameni care au avut un rol important în istoria industrială și administrativă a municipiului: inginerul Enache Barbu, fost director general al UCM Reșița, primul primar al municipiului după Revoluția din 1989 și fost prefect, respectiv inginerul Mircea Popa, fost coordonator al activității aceluiași colos UCM Reșița și, ulterior, primar al orașului, care s-a stins din viață la venerabila vârstă de 90 de ani.
Vestea dispariției celor doi a fost făcută publică printr-un mesaj emoționant de actualul primar al Reșiței, Ioan Popa, care a evocat personalitatea, activitatea și contribuția celor doi ingineri la dezvoltarea orașului, dar și întâlnirile personale pe care le-a avut cu aceștia în ultimii ani.
„Doi oameni, două destine, o singură istorie: istoria Reșiței!”, este mesajul prin care edilul a sintetizat legătura profundă dintre cei doi și destinul industrial al municipiului.
Enache Barbu, omul care a condus UCM Reșița și a deschis un capitol administrativ după Revoluție
Despre inginerul Enache Barbu, Ioan Popa vorbește cu emoția unei ultime întâlniri care a devenit, fără să știe, o amintire prețioasă.
Cu aproximativ o lună în urmă, primarul Reșiței l-a vizitat, împreună cu două doamne de la Cluj, în perspectiva realizării unui interviu despre istoria industrială a orașului. A fost o întâlnire în care amintirile, glumele și poveștile despre Reșița de altădată au readus în prim-plan o lume pe care generațiile de astăzi o cunosc tot mai mult doar din mărturii.
„Am râs, am glumit, am depănat amintiri. Deși fizic nu era într-o stare bună, a rămas vesel, cu umorul său caracteristic. A fost o întâlnire memorabilă, pe care o voi păstra cu drag în amintire”, a mărturisit Ioan Popa.
Enache Barbu a fost una dintre personalitățile care au legat numele de UCM Reșița de o perioadă importantă a industriei locale. Activitatea sa profesională s-a intersectat cu istoria unei uzine care a reprezentat, timp de generații, unul dintre cele mai importante simboluri ale identității economice reșițene.
După 1989, a avut și responsabilitatea administrării municipiului, devenind primul primar al Reșiței din perioada postdecembristă, iar ulterior a ocupat și funcția de prefect.
Mircea Popa, omul care a purtat responsabilitatea destinelor a mii de siderurgiști
La scurt timp după dispariția lui Enache Barbu, Reșița a primit o nouă veste tristă: a plecat dintre noi și inginerul Mircea Popa, fost coordonator al activității UCM Reșița și fost primar al municipiului.
Ajuns la vârsta de 90 de ani, acesta a făcut parte din generația specialiștilor care au contribuit la dezvoltarea unuia dintre cele mai importante centre siderurgice ale României.
Ioan Popa își amintește că l-a vizitat periodic pe Mircea Popa în ultimii ani, chiar și de trei-patru ori pe an, prilejuri cu care au discutat despre trecutul orașului și despre oamenii care au construit istoria industrială a Reșiței.
„A fost un om care a purtat responsabilitatea destinelor a mii de oameni din UCM Reșița, iar mai apoi, din poziția de primar, s-a implicat în modernizarea și dezvoltarea municipiului”, a transmis edilul.
În anii ’60-’70, Mircea Popa s-a numărat printre tinerii specialiști care au coordonat activitatea unei mari uzine românești, într-o perioadă în care siderurgia reprezenta una dintre principalele forțe economice ale orașului.
Două nume, două instituții fundamentale pentru identitatea Reșiței
Dincolo de funcțiile ocupate și de carierele profesionale, dispariția celor doi ingineri înseamnă pierderea unor martori importanți ai unei epoci care a definit Reșița.
Sunt două nume asociate industriei care au dat identitate acestui oraș și care au contribuit la renumele său industrial. O perioadă în care furnalele, oțelăriile și uzinele reprezentau pulsul comunității, iar Reșița era un nume respectat în întreaga țară.
În spatele marilor întreprinderi nu au existat doar utilaje, hale industriale și cifre de producție. Au existat mii de angajați, familii, destine și generații care și-au construit viața în jurul industriei reșițene. Iar oamenii care au condus și au administrat aceste instituții au purtat, la rândul lor, responsabilitatea unor decizii care au influențat profund comunitatea.
„Orașele nu sunt făcute doar din clădiri, fabrici și străzi. Sunt făcute din oameni, din munca lor, din sacrificiile lor și din ceea ce lasă în urma lor”, este una dintre cele mai puternice reflecții din mesajul transmis de actualul edil al Reșiței.
O filă din istoria Cetății de Foc se închide. Respectul și memoria trebuie să rămână!
Reșița de astăzi este un oraș aflat într-o continuă transformare, iar industria care i-a definit gloria a trecut prin schimbări profunde. Dar, indiferent de vremuri și de transformările economice, memoria celor care au contribuit la construirea identității sale nu trebuie pierdută.
Plecarea lui Enache Barbu și Mircea Popa înseamnă dispariția a două personalități care au cunoscut din interior mecanismele unei industrii impresionante și au avut responsabilități importante în administrația locală.
„Pentru mine, plecarea domnilor ingineri Enache Barbu și Mircea Popa reprezintă pierderea a două repere ale unei generații care a făcut istorie. Odată cu ei, se închide încă o filă din povestea marii Reșițe industriale, dar rămân amintirile, realizările și respectul pe care îl datorăm celor care au contribuit la destinul acestui oraș”, a mai transmis Ioan Popa.
Mesajul primarului se încheie cu un îndemn care depășește momentul de doliu și privește însăși responsabilitatea comunității față de propria istorie:
„Reșița trebuie să-și cinstească oamenii, să-și respecte trecutul și să nu uite niciodată pe cei care au făcut-o mare!”
Două nume, două destine și o moștenire care aparține întregului oraș. Pentru că istoria Reșiței nu înseamnă doar furnale, oțel și locomotive, ci și oamenii care au muncit, au condus și au construit, fiecare în felul său, povestea Cetății de Foc.
Dumnezeu să-i odihnească în pace! Condoleanțe familiilor îndoliate!
Drum lin, domnilor ingineri!
Sergiu TABAN
