Perioada sărbătorilor de iarnă pune pe mese nu doar bucate din carne, ci și o mare varietate de dulciuri. Și dacă de pe mesele românilor nu lipsește cozonacul cu umpluturi care de care mai diverse, nici alte țări nu se lasă mai prejos.
Să facem așadar o scurtă trecere în revistă a unor preparate tradiționale de pe întreg globul:
FRANȚA: Bûche de Noël, cunoscut și sub denumirea de „prăjitură sub formă de buștean”. Se coace un pandișpan într-o tavă mică, se adaugă crema, apoi este rulat într-un cilindru și acoperit cu glazură. Rețeta datează din secolul al XIX-lea și a fost dusă la perfecțiune.
MAREA BRITANIE: „Budinca de Crăciun” a început să fie pregătită încă din Evul Mediu, în Anglia. Cu toate acestea, a fost creată inițial ca o modalitate de conservare a cărnii și a devenit un desert gustos asociat cu sezonul sărbătorilor după 1700.
Denumit adesea „budincă de prune”, acest desert nu conține de fapt… prune. În Anglia pre victoriană, termenul „prune” a fost adesea folosit pentru stafide, care se găsesc în mod obișnuit în budincă. În mod tradițional, conține ou, seu de vită, melasă și mai multe condimente pentru aromatizare. Uneori în interior se ascunde o monedă care promite noroc celui care o găsește. Este preparată cu patru până la cinci săptămâni înainte de Crăciun.
GERMANIA: se fălește cu Lebkuchen, asemănător cu turta dulce. Inventat inițial de călugări în secolul al XIII-lea, acest fursec a devenit un simbol al sezonului sărbătorilor. Ingredientele includ miere, condimente și nuci, iar gustul poate varia de la dulce la picant. Deși de obicei moale, un tip mai dur de Lebkuchen este folosit pentru versiunile în formă de inimă, care poate fi găsit în multe târguri de Crăciun din țară.
AUSTRIA: Considerată una dintre cele mai vechi prăjituri din lume, Linzer Torte, este emblematică pentru Austria. Aluatul frăgezit cu migdale sau nuci este umplut cu gem dens de coacăze roșii și acoperit cu grilaj clasic. Aromele de scorțișoară și cuișoare o fac ideală pentru sezonul rece.
ITALIA: Panettone, originar din Milano, este un cozonac pufos, înalt, plin de stafide și coajă de portocală confiată. Pandoro, din Verona, are formă de stea și o textură fină, vanilată. Ambele sunt nelipsite de pe mesele italiene, iar în ultimii ani au câștigat popularitate în toată lumea.
SPANIA: Turrónul este desertul-vedetă al Crăciunului. Seamănă cu un nuga și se prepară din migdale, miere și albușuri. Există două variante principale: Jijona – moale și cremoasă, și Alicante – dură și crocantă. Spaniolii îl oferă adesea drept cadou de sărbători.
POLONIA: Piernikul, rudă cu prăjiturile gingerbread, este un cozonac condimentat cu miere, scorțișoară, ghimbir și cuișoare. Uneori este lăsat la maturat chiar și câteva săptămâni, pentru a căpăta o aromă complexă. Este adesea servit cu gem de prune sau glazurat cu ciocolată.
SUEDIA: Biscuiții cu ghimbir, subțiri și crocanți, se coc peste tot în Scandinavia în luna decembrie. Sunt decorați cu glazură albă și au forme festive: reni, inimioare, stele. Suedezii îi servesc adesea cu un pahar de glögg – vinul lor fiert tradițional.
STATELE UNITE ALE AMERICII: Pumpkin Pie și Pecan Pie. Deși asociate mai ales cu Ziua Recunoștinței, aceste două plăcinte sunt preferate și în perioada Crăciunului. Pumpkin pie este aromată cu scorțișoară, nucșoară și cuișoare, iar pecan pie este un desert bogat, cu sirop de porumb și nuci pecan, foarte iubit în sudul Americii.
CHILE: Pan de Pascua este un răsfăț tradițional de Crăciun. În ciuda numelui său care înseamnă „pâine de Paște”, acest pandișpan este conceput din miere și ghimbir. Migdalele, nucile, fructele confiate și stafidele sunt, de asemenea, prezente în acest desert delicios. Prăjitura a fost adusă inițial în Chile de imigranții germani și, de atunci, se regăsește pe masa de Crăciun.
FILIPINE: Bibingka, o prăjitură de orez cu gust ușor dulce, care se consumă fierbinte. Conține, în principal, făină de orez și lapte de nucă de cocos. Se obișnuiește ca aceste prăjituri să fie vândute în jurul bisericilor, în zilele premergătoare Crăciunului.
Și să nu uităm că fiecare prăjitură are propria ei istorie, uneori veche de secole. Ele nu sunt doar deserturi, ci felul în care o cultură își trăiește sărbătoarea. Și, indiferent de țară, toate au în comun același lucru: sunt pregătite și împărțite cu bucurie, în jurul unei mese la care oamenii se adună.
Daniela TUDOR
