Vine, vine… vine Moș Nicolae!

Ei, uite că mi-a fost dat să mai văd una și să nu-mi vină să-mi cred ochilor: cât a fost ziulica de mare ieri, cozi în tot orașul. Hopaaa, mi-am zis… a scăzut prețul la cârnați sau ouăle se dau ca și scorușele, un leu grămada; altă explicație nu găseam.

Nu mai e ca altădată, să mori de foame cu banii în buzunar și să alergi de la o coadă la alta, că uite aici a băgat pepsi, dincolo ness, iar la alimentara din colț trebuie să aducă măsline; poate unii își mai amintesc cum era de sărbători. Nu, acum le vezi pe toate, dar… numai din vitrină, ca în povestea fetiței cu chibrituri.

Dar, să revin la cozile de ieri; aglomerație mare, dar mare de tot. Se călca lumea pe bombeuri și se înghionteau mai ceva ca la defunctul tramvai al lui Popa; Mircea Popa nu …Tăițelu Popa. Lume pestriță: de la cucoane gătite ca la 1 Mai, la copii, pensionari, muncitori, unde mai pui că ici, colo mai zăreai și câte un politician.

Măi să fie „Dar ce-i aicea, domnule?“ – întreb eu, curios din fire. „A venit Moș Crăciun?“. „Ei aș…“, îmi răspunde un cetățean tras la 4 ace, cu un diplomat în mână: „Vine….Moș Nicolae“. Abia atunci am realizat la ce se îmbulzea lumea: cumpărau cremă de ghete.

Păi da, deseară, la fiecare geam, la fiecare ușă va fi câte un pantofior ori o cizmuliță, văxuită și lustruită ce va aștepta sosirea primului Moș din această iarnă. O veni, n-o veni?… Nu știu. Păi nici premier dacă ar fi nu i-ar ajunge fondul de rezervă la dispoziția Guvernului (din care a mai păpat și Iohannis un sac de parale) pentru atâtea perechi de încălțări. Și-atunci, Moșul mai lasă câte o jordiță.

Eu cred că jordița asta ar trebui înlocuită cu un ciomag și oferită… altora, mai sus, pentru că merită. Noi, poate că merităm mai multe, dar moșul săracul… nu ne va lăsa decât o jordiță și asta în cel mai fericit caz: dacă am avut timp, bani și răbdare să-mi cumpăr cremă de ghete.

Noroc că Moșul e grăbit și nu se uită în talpă; nu de alta, dar găurile alea… nu se-acoperă cu cremă de ghete.

Dan AGACHE