A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (concluzii)

Ufff… E greu. E greu să tragi niște concluzii imparțiale când ești parte din acest conflict. Da, sunt parte din el, la fel ca și tine, cititorule. Am fost, suntem sau e posibil să fim pacienți și în această situație, vrem nu vrem, facem parte din cei care au de suferit de pe urma acestui război ce nu-și are rostul.

Fiecare parte încearcă să tragă spuza pe turta lui, cum se spune și am să încerc să recapitulez pe scurt:

Alina Stancovici a câștigat un concurs, a fost desemnată manager pe baza unui contract încheiat cu Consiliul Județean Caraș-Severin, proprietarul de drept al unității sanitare. Încă de la început (după 3 săptămâni) a fost înlocuită cu fostul manager pe motiv de….nu-mi plac ochii tăi. Renumită pe post după o lună a funcționat ca manager….mai puțin de 24 de ore.

Revine după câteva luni (august 2020) după ce câștigă în instanță dreptul de a conduce spitalul conform contractului. Are parte de tălpi în primul rând de la personalul medical (șefii de secție) nemulțumiți de faptul că încearcă să reformeze în bine activitatea. Aduce conducere militară pe secția de ATI, după mai multe încercări de a rezolva problemele din acea secție, lucru care determină nemulțumirea personalului.

Susține, (declarativ, faptic și financiar) lucrările de la staționarul 3. Înființează pe repede înainte încă 20 de paturi ATI pe vechea secție Oftalmologie (alte nemulțumiri). Se zbate să aducă echipamente medicale, aparatură, materiale sanitare de la alte unități sanitare din județ și din județele limitrofe (donații). Tot în această perioadă vin la SJUR mai multe transporturi cu donații din partea Crucii Roșii Internaționale.

Are sprijinul Mitropoliei Banatului din Timișoara (și nu numai) pentru repararea acoperișului la staționarul 2, unde sunt demarate și o serie de lucrări de modernizare pe secții. Caută și găsește sprijinul personalului medical pentru desemnarea unui director medical (dr Bunda, dr Culda și ulterior dr Librimir).

Spitalul Județean de Urgență din Reșița este nominalizat, în luna noiembrie a anului trecut, de două ori la premiile Romanian Healthcare Awards. Aceasta este prima și cea mai amplă competiție cu juriu internațional dedicată medicilor, echipelor medicale și spitalelor din România. O nominalizare a fost pentru proiectul de reabilitare a staționarului 3 în 100 de zile, iar cea de a doua pentru un proiect implementat la secția de Hematologie (din banii donați de comunitate și de angajații secției).

De Ziua Națională a României, președintele Iohannis a decorat zeci de cadre medicale și profesori implicați în lupta cu COVID. Printre aceștia s-a numărat și medicul infecționist Rusanda Rahela Constantin, șef secție Infecțioase la Spitalul Județean de Urgență din Reșița.

Spitalul rămâne fără contract la furnizorul de gaz care cere plata la zi a tuturor creanțelor și în avans pentru un consum estimativ pe noiembrie. CJ-ul nu are suma necesară pentru a achita și furnizorul denunță contractul. Pe ultima sută de metri, Alina Stancovici încheie un alt contract cu un „furnizor de ultimă instanță“ și spitalul evită intrarea în iarnă fără căldură.

În cealaltă tabără (păi dacă e vorba de război pe față, nu puteam folosi alt termen), președintele Consiliului Județean Romeo Dunca își manifestă pe față aversiunea față de actualul manager. Nu știu dacă e ceva personal sau i-a fost insuflat din cercul de prieteni, dar rezultatele s-au văzut:

A preluat proiectul cu spitalul modular, proiect neînceput nici acum. A declarat public că vrea să radă Staționarul 3, după care s-a răzgândit). A refuzat un proiect de reabilitare a celor 3 Staționare ale SJUR, pe motiv că suma necesară cofinanțării e prea mare („E ca și cum m-aș apuca să tunez un…trabant“). Într-o conferință de presă de dată recentă s-a încurcat precum Pristanda în număratul steagurilor, când a trebuit să facă socoteala celor 11 milioane de lei virate către SJUR pe parcursul anului trecut, marea majoritate a banilor mergând către plata creanțelor.

Și-a instalat un apropiat în Consiliul de Administrație (dr Purea) și a încercat să o schimbe din funcție cu sprijinul CA. La ședința respectivă nu a fost prezent nici măcar reprezentantul Consiliului Județean (consilier din aceeași formațiune politică PNL), iar Alina Stancovici a rămas pe post. Acuză acumularea de datorii dar unitatea sanitară are o balanță pozitivă pe 2021, dacă facem abstracție de datoriile istorice cauzate de penalitățile la sumele datorate terților, ajunse la peste 4 milioane de euro.

Informat, se pare prost de actualul director medical, acuză conducerea SJUR de contracte păguboase (instalația de oxigen), cu o firmă care are în portofoliu amenajarea de… terenuri de golf. Aceasta ripostează și acuză CJ cu demararea unui proces de calomie. În cazul în care se va produce acest lucru, tot noi, cărășenii vom fi buni de plată.

Acuză managerul că nu-i respectă indicațiile cu privire la partea informatică a unității spitalicești (contract cu o firmă de IT în derulare), că nu montează dispozitive inteligente de acces și evidență a personalului medical, precum și a tratamentelor aplicate pacienților, probleme ce țin de același contract cu firma de IT, contract în derulare.

Menține o stare conflictuală cu actualul manager, în locul unei bune colaborări în beneficiul pacienților. Promite o unitate sanitară nouă, un spital la standarde europene, a cărui dată de finalizare (ipotetică) este sfârșitul anului 2026. Ar mai fi 5 ani până atunci, bătuți pe muchie.

Ar mai fi de spus și de o parte și de alta. Oricum am privi problema, rezultatul e același. Spitalul Județean de Urgență din Reșița trăiește la limita de jos a supraviețuirii. Mai pe înțelesul nostru, trage să moară dar dar e ținut în viață de dorința unora de a mai trăi un pic.

Personal medical (restrîns, nu generalizez) învățat să primească și să-și ceară drepturi, creditori care bat zi de zi la ușa unității sanitare, furnizori de servicii care se văd scoși din joc pe motiv de practici incorecte, amenințări cu instanța pentru datorii, o lipsă acută de medicamente, de la cele uzuale până la cele specifice diferitelor secții, trabă făcută de mântuială de o parte a cadrelor medii, a infirmierelor și brancardierilor: Repet, e vorba doar de o parte a personalului medical.

În tot acest conflict noi, pacienții, suntem cei ce suferim; de foame, de frig, de lipsa medicamentelor, de prezența nozocomialelor, de sictirul personalului medical. Repet, nu generalizez.

Atâta timp cât nu va exista o colaborare între Consiliul Județean și Spitalul Județean de Urgență Reșița, cât nu vor reuși să se așeze la aceeași masă și să stabilească (împreună cu parlamentarii din Caraș-Severin) un plan comun de ieșire din criză, cât nu vor conlucra pentru bunul mers al unității sanitare și se vor înțepa de fiecare dată și vor încerca să-și tragă fiecare preșul de sub picioare celuilalt, noi, pacienții vom avea de suferit.

O concluzie asemănătoare a avut și managerul Alina Stancovici în răspunsul adresat președintelui Romeo Dunca: „În acest moment, președintele Romeo Dunca are doua variante: fie mă demite și a făcut voia, a sa ori a altora, liniștind spiritele din jurul lui, fie mă lasă în pace cu toții și încetează această hărțuială ca să îmi pot vedea de treaba și de ceea ce am început sa fac în acest mastodont numit spital, în care lucrurile au rămas încremenite în timp și pe care, cu strădanie, le-am urnit, dar să isprăvim acest circ, război sau cum se numește“!

Dacă doriți să recitiți toate episoadele acestui maraton jurnalistic, le găsiți AICI:

A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (1)

A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (2)

A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (3)

A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (4)

Dan AGACHE