Eins, zwei…liberali – editorial politico-social

Vremurile politice actuale din România, dar și din Europa impun o analiză a viitorului nației în contextul european actual. Astăzi avem alegeri pentru șefia PNL, un partid istoric contrafăcut (precum mărfurile chinezești) de PDL-iștii lui Băsescu, acum urmași cu acte în regulă ai Brătienilor.

Mâine, în Germania va fi ales cancelarul, în cadrul unor alegeri în care frau Merkel s-a retras cu fruntea sus după cum spun mulți dintre germanii de pe aceste meleaguri, dar țara nu are o opțiune clară asupra viitorului ei politic și economic.

Fără să vreau voi fi spectator „live“ al acestor din urmă alegeri pentru că viața mi-a purtat pașii pe aceste meleaguri, chiar în această perioadă. Așa că imi permit să fac o analiză comparată.

SPD, Partidul Social Democrat, al cărui candidat pentru cancelar, Olaf Scholz, este în prezent vicecancelar și ministru de finanțe în guvernul de mare coaliție al Angelei Merkel, conduce în continuare în preferințele alegătorilor germani, dar cu o mică scădere, de un punct procentual. SPD are în sondaje, în acest moment, 25%, asta dacă e să dăm crezare sondajelor de opinie care nu se bucură de prea multă încredere în rândul germanilor.

De cealaltă parte, sprijinul pentru alianța de partide conservatoare CDU-CSU a ajuns la 22%. Partidul lui Merkel se străduiește de mai multă vreme să recupereze procentele pierdute, însă încă nu a reușit să revină în poziția sa inițială. Spre deosebire de România, aici șeful partidului cu cele mai multe voturi în alegeri are opțiunea de a forma o coaliție și de a stabili cancelarul (primul ministru).

Social-democrații ar putea să facă o coaliție cu Verzii și cu partidul liberal pro-business FDP sau cu partidul Die Linke, exponent al socialismului democratic, însă CDU-CSU încă mai poate să recupereze pe ultima sută de metri și să câștige alegerile.

Jocurile nu sunt făcute și miza alegerilor germane e enormă pentru direcția pe care o va lua Uniunea Europeană, pentru depășirea complexelor naționale și a tendințelor iliberale, care vin din tot mai multe direcții.

Pentru România ar fi preferabilă o coaliție de tip „Jamaica” (după culorile steagului insulei, în care negru e pentru creștin-democrați, galben pentru liberali și verde pentru ecologiști). Ar fi o șansă nouă pentru Klaus Iohannis, care nu a ratat nicio întâlnire importantă a liderilor Partidului Popular European (PPE) și pentru PNL de a dezvolta relațiile interguvernamentale și parteneriatele pentru investițiile uriașe care urmează să fie făcute din cei aproape 100 de miliarde de euro pe care îi va primi România de la Uniunea Europeană.

În timp ce lucrurile par destul de calme pentru germanul de rând, în România, de alegerile pentru șefia unui partid (fie el și de guvernare), depind multe. În opinia mea depinde doar de cine va conduce partidul Brătienilor la un scor de două cifre, cu 1 în față, la alegerile generale diun 2024.

Cei aproximativ 5 mii de liberali (mai noi sau mai vechi) reuniți astăzi la Rom-Expo, au de ales între două rele. Au de ales e doar un fel de a spune pentru că, pe parcursul ultimelor luni în care s-au desfășurat alegeri în fiecare organizație, au fost presiuni mari, imixtiuni și chiar fraude după cum semnala presa românească.

La alegerile interne din PNL, liberalii nu prea au de ales. Asistăm la un simulacru de alegeri, la o regie proastă menită să-l înscăuneze pe Florin Cîțu la șefia partidului dintr-o ambiție prezidențială de neînțeles pentru cei mai mulți liberali, dar executată orbește tot de ei.

Cei mai mulți lideri din teritoriu au fost convinși cu bani de la guvern, cu mâni întoarse la spate, amenințări discrete cu represalii. Alții au intrat în ”tabăra câștigătoare” din servilism față de premier și Klaus Iohannis, de frica unor eventuale anchete sau din oportunism.

O eventuală (și posibilă) victorie a lui Florin Câțu i-ar permite prezența în fruntea unui Guvern, dar doar până la votul din Parlament unde lucrurile nu sunt tocmai roz și nici nu pot fi controlate precum stabilirea listelor de candidați la alegerile interne. Florin Cîțu și Klaus Iohannis vor fi obligați de aritmetica parlamentară să apeleze din nou la serviciile lui Marcel Ciolacu și  oricât se vor strădui, nu vor reuși să ascundă colaborarea parlamentară cu PSD, dacă se va ajunge la varianta de guvern minoritar.

Sigur că Ludovic Orban are teoretic șansa lui, dar este greu de crezut că într-o competiție atât de distorsionată, cumpărată și controlată, poate câștiga pe bune.

În concluzie, Germania va decide și pentru cei aproximativ 10% dintre românii care trăiesc pe aceste meleaguri, chiar dacă nu au drept de vot, iar liberalii vor decide pentru 15 milioane de concetățeni care se confruntă cu perspectiva unei ierni catastrofale pentru mulți dintre ei.

Cine va câștiga? Nu știu; știu doar că românii vor avea de pierdut de pe urma alegerilor de astăzi de la Rom-Expo și de pe urma unei posibile apropieri între Germania și Rusia, bazată pe un interes economic, despre care politicienii români se feresc să vorbească clar și explicit.

Dan AGACHE