Justețea Justiției românești

Despre „Coana Justițica“ s-a scris și s-a vorbit mult; foarte mult. Din păcate, multe dintre cele spuse au fost vorbe în vânt, fără ca cineva dintre cei îndrituiți să facă ceva, chiar să facă. Ba din contră, lucrurile au mers și merg în continuare, din rău, în mai rău.

Avem și exemple și nu puține: O mămică fură o lădiță de struguri în timp ce muncea ca zilieră la o fermă viticolă. Motivul, cei 3 copii flămânzi de acasă. Justiția a decis: 3 ani cu executare în penitenciar. Elena Udrea acuzată în mai multe dosare că ar fi luat șpagă cu sacoșa, e foarte posibil ca mâine să fie liberă, pe motiv de prescripție a faptelor.

Sunt doar două exemple diametral opuse ale aceleași justiții injuste din țara noastră. Desigur știți mult mai multe cazuri în care „dreptatea“ se împarte funcție de anumite interese.

Vina este a noastră, a tuturor și asta pentru că legile justiției sunt votate de oamenii politici: lăutari, fotbaliști, oameni de afaceri, medici, câțiva juriști și cine știe ce alte profesii mai dețin onor parlamentarii noștri. Ei sunt cei care votează și au tot votat de-a lungul timpului, la vedere, sau sub protecția anonimatului, tot felul de legi ale justiției, care permit ca dreptatea să fie împărțită după bunul plac al celor care profită de pe urma unor legi strâmbe.

Cine sunt cei care împart dreptatea? O mână de oameni, mulți dintre ei numiți politic sau pe criterii de tot felul, mai puțin cele profesionale, care la 45 de ani își fac bocceluța și pleacă în pensie pe bani mulți, bașca cele speciale. E drept, și-au tocit coatele pe băncile facultăților de drept, au tocit la legi vreme de 4 – 5 ani, au luat decizii în activitatea profesională după ce „au studiat“ tone de maculatură. Dar la fel o fac și doctorii și inginerii constructori și mulți alții în diferite profesii.

De ce au aceștia un regim preferențial? Simplu de răspuns, pentru că există o „cultură“ a banului și „băieții deștepți“ și-au asigurat spatele, astfel încât, atunci când vor fi prinși înfruptându-se din oala cu smântână a banului public să se facă scăpați ba printr-o pedeapsă cu suspendare, ba prin clasare din lipsă de probe, ba prin prescrierea faptelor.

Cât despre recuperarea sumelor fraudate (și vorbim la nivel național de mii de miliarde de euro în cei peste 30 de ani de democrație), nimeni nu spune nimic. Se dau la fund, se ascund prin țări exotice și trăiesc fericiți până la adânci bătrânți, ei și câteva generații după ei.

În tot acest timp, Badea Gheorghe se judecă cu Țața Leana pentru un pogon de pământ ani și ani de zile; alții înfundă pușcăriile pentru o lădiță de struguri, iar băieții deștepți o „taie“ peste mări și țări, exact înainte de a se pronunța sentința și țipă ca din gură de șarpe că în România nu există condiții decente în închisori, că nu se respectă statul de drept, că legile justiției nu sunt….juste!

Întrebarea mea (retorică, desigur) e dacă ne mai facem bine vreodată? Se spune că speranța moare ultima, dar în cazul Justiției din România, împărțită cu dublă măsură, cred că șansele sunt minime. Ce e de făcut? Poate că nimic altceva decât să ne ferim de a ajunge în astfel de situații, pentru că atunci când te bagi în vălău, te mănâncă porcii.

Dan AGACHE