În culisele tragicomediei, ne apropiem de sfârșitul anului, dar toată lumea e în extaz cu discursurile despre elevii care știu să citească, dar nu pricep nimic!
Până la urmă, ce soartă îi așteaptă pe aceștia? Să fim sinceri! Se infiltrează chiar și în politica de doi bani și în instituțiile statului!
De trei ani, mă zbat să modific un statut de nimic al unei firmei și să mă eliberez de lanțurile infernale ale afacerilor, dar parcă mă sufoc de atâta stres.
Citiți, să vedeți ce absurdități îmi pun bețe în roate analfabeții funcțional…
A murit și un asociat și pentru a mă smulge din ghearele firmei, trebuie să-mi complic viața… Să vedeți, mortul are moștenitori prin America de Nord și Europa. Toți moștenitorii au spus că nu le pasă deloc de firma asta, nu au nicio emoție și că dau un document în care spun asta.
Și, acum, ce credeți? Să fim serioși! Nu se poate așa, nu, că ar fi prea simplu! Trebuie să ne facem că lucrăm?
Am așteptat ani până când toți aceștia, moștenitorii, s-au adunat la Reșița în aceeași zi, și au primit un certificat de moștenitori la firmă, și abia apoi…
Cerere: „Mortul, prin moștenitorii x-y-z, conform actului de moștenire…, vând acțiunile…”
Ce credeți, cererea respinsă, ce naiba, un mort nu poate vinde! Crezi tu, bro, angajat la stat, că mortul e capabil să vândă? Da, tu asta ai înțeles? Bine, hai să modificăm noi puțin.
Cerere: „x-y-z, moștenitorii mortului… vând…”
Cerere respinsă, x-y-z, cine dracu’ sunt ăia? Nu-s parte din firmă!… Trebuie să intre în firmă, apoi să vândă!!!
Bă, râd morții de voi!
Anunț pe x-y-z, care între timp s-au întors la casele lor, în America de Nord și Europa, că trebuie să intre în firma asta ca să scape de acțiunile moștenite…
Răspuns:
„Băi, ești nebun? Tu te chinui de trei ani să scapi de mizeria aia, de ce să intru în așa ceva, tu crezi că eu am timp să mă ocup de așa ceva?! Uite, pe lângă asta, dacă intru în firmă, tre’ să mă duc la gunoiul de fisc de aici și să declar asta și să-mi iau și un consultant financiar… Deci, îmi pare rău pentru tine, dar eu voi fi de negăsit pentru așa ceva. Te pup, pa-pa!”
Eugen LUPU
”.. îmi pare rău pentru tine, dar eu voi fi de negăsit pentru așa ceva. Te pup, pa-pa!”
–
Da, analfabeții funcționari sunt respingători și din asta trăiesc: din respingeri.
În caz contrar ar fi în șomaj.
Sunt obișnuiți cu statul, care înseamnă odihnă și ”învățământ”!