Despre duplicitatea clasei politice românești s-a scris și s-a vorbit mult, iar faptele au dovedit în timp acest lucru. De la promisiunile campaniilor electorale la lipsa de acțiune de după, de la declarațiile făcute într-un partid politic la cele de după debarcare sau trecerea în altă formațiune politică, aceștia și-au pierdut încet, dar sigur, credibilitatea în rândul electoratului.
Parcă pentru a masca (dacă e posibil așa ceva) criza facturilor, transpusă în scăderea zi de zi a puterii de cumpărare și în sărăcirea marei mase de români, în prim planul agendei clasei politice se află…războiul. Nu, nu e război, e doar o posibilitate pe care unii o consideră iminentă, iar alții afirmă cu tărie (și argumente) că nu se va declanșa.
Clasa politică jubila mai zilele trecute când americanii au trimis 1.000 de militari și ceva tehnică de luptă în țara noastră, pentru „întărirea flancului estic al NATO“. De acum putem dormi liniștiți, americanii ne veghează. Aoleu, cu o mie de soldați? Păi de ce trebuie să ne vegheze SUA? Noi nu știm să ne așezăm la masa tratativelor, nu avem și noi diplomații noștri, nu putem să ne poziționăm precum alte state, tot membre NATO?
Președintele Orban al Ungariei a discutat cu liderul Putin și și-a afirmat neutralitatea în acest conflict. Drept răsplată, rușii le livrează gaz ieftin; foarte ieftin. Gerhard Schröder, fostul cancelar German a fost admis în Consiliul de Administrație al Gazprom. De ce oare?
Noi ne bucurăm că au trimis americanii o mie de soldați și mârâim amenințător la marele urs. Nu ar trebui să ne știm și să ne urmărim interesul? Joe Biden, împins de la spate de companiile de armament din țară (aceleași care probabil l-au propulsat în scaunul prezidențial) e slobod la gură și amenință Rusia. Lui îi dă mâna că se află exact pe partea cealaltă a globului și un posibil conflict armat nu ar însemna nimic pentru americanul de rând.
Noi suntem aici, în coasta ursului și un posibil război ar pune la pământ bruma de economie românească, ar devaloriza leul și ar crește aberant inflația și așa scăpată de sub control. Noi nu suntem capabili să ne purtăm singuri de grijă, iar ceea ce fac americanii cu o mână de militari detașați în țara noastră e egal cu zero.
Oare acest „ajutor“ va rămâne neplătit? Probabil că nu. Chiar dacă visteria țării e goală, mai avem aur, gaz metan, metale rare, teren agricol ce pot fi oricând acceptate drept un cec în alb. Clasa politică românească nu gândește că în cazul unui conflict armat nu poate recruta decât epilații cu glezne goale, dar și pe ăștia dacă îi strânge cu arcanul?
Un posibil război la granița de nord a României, nu e războiul nostru. Noi avem conflictele noastre cu prețurile, cu salariile și pensiile jenante, cu o justiție aservită politic, cu o clasă de politicieni duplicitari și prea puțin interesați de nația română, în pofida declarațiilor sforăitoare pe la mai toate televiziunile.
Nu implicați România într-un conflict armat; singurii care vor avea de câștigat vor fi unii sau alții dintre combatanți, nu noi, românii.
Sursă foto: cronicipebune.ro
Dan AGACHE
Așa suntem noi,o nație pupatoare de dosuri de yankei. Mie drept să spun de mulți mulți ani îmi este rușine că fac parte din specia asta de români, care se gudură ca un pudel în fața licuriciului de la CasaAlbă. Rușii o știu bine, ne-au prins proastele obiceiuri de slugărnicie de tip cuțu cuțu ia de aci un os ,și genul marș deacilea băi potaie. Așa am fost ca nație, suntem și ramânem niște potăi proaste. Ne va costa amarnic această greșeală, ne vor invârti rușii ca pe Katyușa sau ca pe o Matrioșcă în problema gazului metan și nu numai. Kazastan va fi pocnitoare cu târlici și pleasnă de bici carici.
Președintele Orban al Ungariei a discutat cu liderul Putin și și-a afirmat neutralitatea în acest conflict.
–
Normal, are contract cu Kamaz …
**Link-urile nu sunt permise!**