În cadrul ședinței Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice s-a adus în discuție, spre informarea populației, acordarea unui ajutor în bani, de la Guvern, pentru persoanele sau familiile care într-o anumită perioadă a vieții se află în risc de excluziune socială din lipsă de resurse financiare, economice și nu mai au acces la astfel de resurse, situație în care unitatea administrativ teritorială de domiciliu, împreună cu AJPIS, intervin ca aceste persoane să depășească starea de nevoie.
„Asta se întâmplă la o inundație, se poate întâmpla la un cataclism, sau a luat foc casa, multe alte situații în care familia respectivă nu poate să se descurce, nu are venituri suficiente, nu are posibilități și atunci statul intervine pentru rezolvarea problemei”, după cum precizează Elena Solomonesc, directorul AJPIC Caraș-Severin.
Anul acesta nu s-a înregistrat la AJPIS niciun astfel de caz, dar în condițiile unor situații mai mult sau mai puțin mediatizate, instituția de autosesizează, nu doar în privința ajutoarelor de urgență, ci și în cazuri de nevoi urgente ale oamenilor. Care sunt însă pașii pe care aceste persoane trebuie să îi facă în acest sens?
„De fiecare dată încercăm să rezolvăm pe cât putem, în colaborare cu primăriile, cu DGASPC. Dar, strict legat de ajutoarele de urgență, oamenii în primul rând trebuie să știe că atunci când au o problemă ideal ar fi să meargă la primărie, că e mai aproape teritorial, iar primăriile știu ce au de făcut. Dacă ei nu au bani destui în buget, ceea ce se întâmplă adeseori, știu că trebuie să ne sesizeze pe noi”, a mai afirmat Elena Solomonesc.
Acest ajutor de urgență se acordă doar o dată într-un an, iar în urma anchetei sociale se stabilește și suma de care este nevoie, dar și condițiile de atribuire a acestui tip de ajutor de urgență.
„Dacă printr-un ghinion fantastic, aceeași familie într-un an pățește un lucru, sau două lucruri groaznice, cu siguranță vor primi bani pentru fiecare situație”, dă asigurări Elena Solomonesc, directorul AJPIS.
Lorena POENARU
”… oamenii în primul rând trebuie să știe că atunci când au o problemă ideal ar fi să meargă la primărie, că e mai aproape teritorial, iar primăriile știu ce au de făcut”
–
Pur teoretic!
Practic, fufele de acolo (primărie) știu că au menirea pe fond activ și/sau pasiv-agresiv să se opună cetățeanului prin toate mijloacele birocratic-posibile și imposibile, cu redirecționări, cereri, dosare, înscrisuri, declarații notariale sau hotărâri ”judecătorești” (de preferință definitive și irevocabile cândva), anchete sociale sau antisociale și alte acte ”constatoare”, mai mult sau mai puțin ”greșite” conceptual, material sau mixt.
Și eventual să răspundă în termen de 30 de zile sub alternativa de ”acțiune” în contencios administrativ (condiționat de o procedură prealabilă eliminatorie). Sâc!
Pentru orice nenorocire provocată de diferite personaje cu chip de om există antidoturi ce i se pot administra celor nenorociți – recompense materiale, financiare sau dacă nu prin injectare sau alte metode profilactice. Așadar, celor cu diferite puteri lumești li se îngăduie să continue în nemernicii, crime, etc … în favoarea „sănătății” economice a lor, …..