Unul dintre evenimentele marcante ale acestui an 2022 a fost și moartea reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv cap încoronat din Europa. Şaptezeci de ani de domnie, cu şapte ani mai mult decât stră-străbunica ei Victoria. Existenţa reginei Elisabeta a II-a, decedată pe 8 septembrie la vârsta de 96 de ani, a fost la fel de extraordinară precum au fost şi funeraliile sale, organizate la Londra.
În spatele simbolului, s-a aflat o persoană. Născută prin cezariană pe 21 aprilie 1926, Elisabeta a fost prima fiică a unui prinț care, deși al doilea în succesiune, nu părea că va deveni rege. La nașterea ei a fost prezent ministrul de interne William Joynson-Hicks, pentru că obiceiul spune că un astfel de oficial trebuie să se asigure că bebelușul nu este schimbat, printr-un complot, cu un altul.


Tânăra Elisabeta a crescut în inima Londrei, într-un palat cu 25 de camere, cu o sală de bal și o grădină enormă. Deși în fotografiile din copilărie apare împreună cu părinții iubitori, de fapt, Elisabeta și sora sa, Margaret, au fost crescute de o armată de servitori și profesori și își vedeau rar părinții. Primul ei cuvânt nu a fost mama, ci „Bobo”, una dintre bonele care a crescut-o.
Aceasta i-a fost alături toată viață și nu a acordat niciodată interviuri. Pentru fidelitatea ei, a fost recompensată cu un statut special în Palatul Buckingham. Alte persoane care au crescut-o au fost, practic, șterse din memoria familiei în momentul în care au vorbit cu presa. Monarhia a fost pe primul loc, înaintea persoanei.
La 13 ani, în 1939, tânăra Elisabeta l-a cunoscut pe cel care îi va deveni soț în timpul unei vizite la colegiul naval Dartmouth. În vârstă de 19 ani, grecul Philip era monden, exotic, crescut la Paris în exil. Nu se înțelegea cu familia: trei surori erau căsătorite cu naziști, tatăl arunca banii familiei în cazinourile din Monte Carlo, iar mama era schizofrenică. Tânăra prințesă s-a îndrăgostit de acest rebel, despre care spunea că se aseamănă cu un „zeu viking”.
La doar 27 de ani, Elisabeta a devenit regină după ce tatăl său a decedat. Anii 1952-1953 par să fi adus, cu aceste provocări, destul de multe neînțelegeri în viața tânărului cuplu. Philip s-a simțit inutil și s-a distanțat de soția sa, în timp ce Elisabeta a preluat controlul asupra țării. Cei patru copii ai cuplului regal au fost crescuți de servitori și trimiși la internate. Într-o zi norocoasă, își puteau vedea părinții timp de o jumătate de oră.
În final, niciunul dintre noi nu a știut prea multe despre Elisabeta, persoana. Știm că era o femeie aristocrată, dar că îi plăcea la țară, între cai și câini. A știut multe despre țara pe care a moștenit-o, dar puține despre orice altceva. Îi plăcea să conducă cu viteză și să-și asorteze pălăria cu poșeta. S-a înțeles bine cu câțiva din membrii familiei sale, dar cu moștenitorul său, Charles, relația a fost mereu tensionată.
Precum oricare alt lider de stat de calibrul său, mitul Elisabetei a fost construit cu grijă de către instituția pe care a reprezentat-o întreaga viață. Fiind în funcție pe durata vieții majorității supușilor britanici de astăzi, va fi cu siguranță greu de înlocuit.
Un sfert de milion de oameni au stat la cozi întinse pe mai mulţi kilometri pentru a-i aduce un ultim omagiu şi pentru a se reculege în faţa sicriului suveranei britanice la Westminster Abbey.
Dan AGACHE