Dragilor, știu că „pachet de măsuri fiscale” sună la fel de sexy ca o ședință de contabilitate de vineri seara. Dar stați, că de data asta s-ar putea să avem o surpriză! După ce am strâns cu toții cureaua până am făcut găuri noi (și nu la brățări, ci la stomac!), iată că domnul Bolojan (un fel de dietetician-șef al statului) vine cu un nou meniu. Și nu, nu e vorba de încă o porție de „piper pe rană”, ci de un corector de gust, menit să mai tempereze acreala.
Se pare că de data asta am pus degetul pe rană! Și nu orice rană, ci pe ditamai balena administrativă care-și face veacul prin instituțiile noastre, consumând oxigen și, mai ales, bani! Vorbim despre sinecuri, adică joburi unde prezența e opțională, munca e o poveste de adormit copiii, iar salariul e o realitate dureroasă pentru contribuabil. Vă dați seama, sunt atâția oameni care visează la un astfel de post! Să stai, să nu faci nimic și să fii plătit regește. Un vis umed pentru unii, o realitate strâmbă pentru alții.
Dublurile instituționale: de ce avem nevoie de două primării pentru o singură comună?
Apoi, avem dublurile instituționale. E ca și cum ai avea două frigidere identice în bucătărie, dar unul e gol și celălalt plin doar cu aer. De ce avem nevoie de două instituții care fac același lucru, dar doar una funcționează (și aia cu jumătate de normă, probabil)? E ca și cum ai angaja doi oameni să curețe aceeași masă, dar la final masa e tot murdară, iar tu ai plătit dublu. E logic? Nu. E românesc? Din păcate, da.
Și să nu uităm de „alte excrescențe administrative”. Astea sunt ca alunițele crescute aiurea, care nu fac nimic util, dar sunt acolo și, uneori, sunt chiar deranjante. Probabil că sunt și ele pe lista de „tăieri” a domnului Bolojan. Mă rog, pe hârtie. Pentru că, așa cum știm cu toții, în România, până și cel mai nobil principiu poate fi dezbrăcat de sens în contact cu practica birocratică. Adică, s-ar putea să spună că le taie, dar să le mute într-un alt departament, cu un nume nou și un salariu mai mare. Cine știe?
Speranța moare ultima… dar sinecura e pe primul loc!
Dar să fim optimiști! Poate de data asta, chiar e pe bune. Poate că, în sfârșit, vom vedea o echitate fiscală reală, în care și „susul” simte un pic de presiune. Poate că nu va mai fi doar „strâns cureaua celor mulți”, ci și „slăbit balena administrative”. E o speranță. Mică, fragilă, dar o speranță.
Așa că, dragi sinecuriști și dubluri instituționale, pregătiți-vă! Bolojan e pe urmele voastre! Sau măcar pe urmele ideii de a vă elimina. Să vedem ce-o să iasă. Cert e că vom avea cu toții de câștigat dacă statul nostru se mai dezumflă un pic. Și cine știe, poate la final, o să putem și noi să respirăm mai ușor, fără să ne simțim striviți de greutatea administrativă!
Ce ziceți, suntem pregătiți pentru o cură de slăbire națională? Sau mai bine zis, o cură de slăbire a statului?
Vlad TUDOR
