Păi să fie solidaritate, zic

În pragul unei ierni care se anunță de pe acum geroasă (deh, iarna… nu-i ca vara, nu?), cu un conflict ruso-ucrainean care a dat peste cap aprovizionarea Europei cu gaz și petrol, cu embargoul impus de UE inițiatorului acestui conflict, după 2 ani de scădere economică ce a fost cauzată de un virus păcătos (zice-se), pe fondul unui green deal care a dus la închiderea (haotică, în cazul României) a termocentralelor, la care mai adăugăm o secetă prelungită în toată Europa ce a redus drastic producția de energie electrică românească suntem prinși (a câta oară) cu pantalonii în vine.

Nu ar fi pentru prima oară când se întâmplă acest lucru. Guvernele postdecembriste ne-au obișnuit să lucreze pompieristic, hei-rupist, să facă totul când criza bate la ușă, fără un pic de viziune măcar, fără un plan adoptat și pus în practică, indiferent de convulsiile politice ale unui moment sau altul. Asemeni unei „gospodine“ care merge la magazin să cumpere zahăr pentru compot. Când se întoarce constată că îi trebuie și zahăr vanilat, după mai află că nu are nici scorțișoară și mai face un drum, pe urmă vrea să pună totul la foc și observă că nu are fructele pentru banalul compot, iar după ce mai face un drum la magazin află cu stupoare că nu are chibrite să aprindă focul. Cam așa și la noi.

Cu toate că mai avem ceva rezerve de gaz metan și s-a început exploatarea celui din Marea Neagră, situația României nu e foarte roz; puțin peste jumătate din capacitatea de stocare a fost atinsă. „Suntem în graficul stabilit de Uniunea Europeană“ – spun autoritățile noastre. Hai nu zău, dar ăștia trebuie să ne spună și când avem voie să mergem la… în fundul curții? Mintea voastră nu judecă faptul că siguranța energetică națională e ceva cu care nu ar trebui să vă jucați? Nu e normal să-ți faci iarna car și vara sanie, cum zice proverbul românesc?

Probabil nu, pentru că altfel nu văd nici cum ați fost de acord cu acel „pact de solidaritate“ ce prevede ca în cazul în care rușii taie furnizarea de gaze către Europa, noi vom renunța la 15% din rezervele noastre pentru economia UE. Nu e vorba de încălzirea populației, ci de dimensiunea economică a lipsei gazului rusesc de pe piața europeană. „Să fie solidaritate“, zice madam Ursula. Păi să fie, nu zic nu.

Cu aceeași solidaritate europeană să fim primiți și noi în spațiul Schengen, cu aceeași solidaritate companiile multinaționale să fie impozitate în România, cu aceeași solidaritate salariul mediu din România să fie asemeni celui mediu din Uniunea Europeană. Vreți solidaritate? Păi vrem și noi, dar în condiții de egalitate și reciprocitate. Sau voi ați rămas cantonați în versurile fabulei lui Grigore Alexandrescu:

„Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei“

Sursă foto: romaniatv.net

Dan AGACHE