fbpx
32.7 C
Reșița
vineri, 19 iulie 24

Sărbătoare la Anina! 250 de ani de la fondarea localității!

Pe 24 iunie se împlinesc 250 de ani de când primele familii de coloniști austrieci au ajuns pe actualul teritoriu al localității Anina, întemeind colonia muncitorească Steierer-Dorf (ulterior Steierdorf). Este practic momentul nașterii orașului Anina, moment ce va fi marcat la finalul acestei săptămâni cu o manifestare de amploare, de la care nu vor lipsi autorități locale sau județene, parlamentari, consuli, ambasadori.

Evenimentul aniversar va debuta sâmbătă, 24 iunie, la ora 12:45, în cartierul Steierdorf cu o paradă a pompierilor voluntari și a fanfarei din Anina. Va urma, la ora 13:00, deschiderea oficială a manifestării, cu intonarea imnului României și cuvântul de salut din partea organizatorilor și invitaților. Totul în fața primei case ridicate la Anina, situată în apropierea Bisericii catolice și a Casei de Cultură a Forumului German din Steierdorf.

„Anina, 250 de ani” va continua la Școala din Steierdorf cu vizitarea unei expoziții de fotografii, iar începând cu ora 14:30, la Casa de Cultură din Steierdorf, este programat un spectacol de muzică și dansuri populare, precum și un recital la pian.

Evenimentul aniversar se va încheia cu un Te Deum la Biserica ortodoxă din Anina, în prezența Preasfințitului Lucian, episcopul Caransebeșului.

Organizatorii manifestării sunt Primăria și Consiliul Local Anina.

Din istoria orașului Anina!

Data de 24 iunie 1773 este considerată oficial ca momentul înființării actualului cartierul Steierdorf și practic a orașului Anina. Primele familii de coloniști austrieci ajungeau la aceea dată pe actualul teritoriu al orașului Anina, întemeind o colonie muncitorească. De aici s-a dezvoltat ulterior viitoarea localitate Anina, declarată oraș în anul 1952.

Colonia muncitorească de la Steierdorf, creată ca exploatare forestieră orăviţeană a Aerariului Montan, era aşezată la vremea aceea într-o pădure seculară aproape de nepătruns şi se afla sub administraţie Austro – Ungară. De menţionat că Aerariul reprezintă denumirea pentru fiscul austriac, folosită de către Cancelaria Imperială în secolele 17 – 19, noţiunea semnificând proprietatea statului.

Micul orăşel minier Oraviţa poseda la acea vreme, pe lângă minele de cupru şi aur, un atelier de forje şi topitorii de aramă, care consumau cantităţi mereu mai mari de lemn şi mangal. Pentru a acoperi aceste necesități, era necesară o pătrundere în zonele împădurite mai îndepărtate. Forța de muncă era deficitară. Românii bănățeni din zona Oraviței, ale căror obligații de robotă au constat mai cu seamă în tăiatul lemnelor din pădure şi transportul acestora la mine şi bocşe, precum și în producerea mangalului în aceste bocşe, au reușit să facă fată tot mai greu pretențiilor crescânde ale oficiilor miniere. Totodată, aceștia nu erau dispuși să muncească o perioadă foarte îndelungată la o distanță apreciabilă de localitatea de reședință. Pentru a înlătura această anomalie, maistrul minier superior Franz Müller von Reichenstein, administratorul montanistic superior Redange, maistrul metalurg superior Fluck şi contabilul Lammer de la Oficiul Minier Superior Oraviţa au hotărât colonizarea unor muncitori forestieri, cărbunari şi cărăuşi din Austria”, se precizează într-un material al Primăriei Anina.

Funcționarul minier Peter Kastel, originar din Stiria, a fost însărcinat să recruteze forță de muncă calificată, din ținutul său natal și din Austria Superioară. Acesta și-a dus sarcina prompt la îndeplinire. Încă în același an au fost recrutate și aduse 34 familii formate din 70 de adulți (41 necăsătoriți și 29 căsătoriți – 16 bărbați și 13 femei) și 24 de copii (10 băieți și 14 fete), din zonele Schladming – Ausee – Goisern – Ischl – Gmunden, din împrejurimile lacurilor Grundl – Hallstatt – Wolfgang – Traun.

Viitorii colonişti au ajuns la Viena în 6 iunie de unde, două zile mai târziu s-au îmbarcat pe un vapor cu care au navigat pe Dunăre până la Panciova. De aici au continuat drumul pe uscat la Palanca Nouă, apoi la Oraviţa, până la destinația finală. Coloniștii au ajuns și s-au stabilit în regiune la 24 iunie 1773. Acești primi coloniști și întemeietori ai localității au dat așezării numele de Steirer – Dorf (Satul celor din Steier), ulterior transformat în Steierdorf.

Familiile au purtat numele Gaiswinkler, Rahner, Schmaranzer, Stocker, Moser, Lichtnauer, Denz, Schöner, Brandstätter, Hammer, Hansel, Tritscher, Rettenbacher, Schneider, Salzmann, Zanziger, Zauner, Zierler, Zimmermann şi Berger, nume întâlnite în mare parte şi astăzi în Steierdorf – Anina.

Coloniștii şi-au început activitatea în valea unde se află actualmente strada Școlii. Ei au tăiat pădurea în apropierea apei, făcând loc pentru primele locuințe, de fapt niște barăci din lemn, care ofereau adăpost de vitregiile vremii şi de animalele sălbatice.

Astăzi, o cruce de piatră amintește de locul unde diaconul romano–catolic Franz Sommer din Oravița a citit prima slujbă pentru coloniștii din Steierdorf. Pentru această festivitate, primul altar a fost amenajat pe ciotul unui fag secular, tăiat în prealabil de către Johann Tritscher.

În prezent, minoritatea germană mai reprezintă doar aproximativ 5% din populația Aninei.

 

Karina TINCUL

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Știrile zilei