fbpx
-7.3 C
Reșița
marți, 07 februarie 23

O gură în minus, o franzelă în plus…

La o primă vedere îmi pare că ne învârtim ca oaia bearcă în jurul cozii, ori ca suratele ei din China ce au mers în cerc aproape două săptămâni. Sincer mulțumesc lui Dumnezeu că am îmbătrânit și nu mai am multe de văzut din ceea ce va ajunge omenirea. Dar mă întreb: ce se va alege de cei ce rămân?

De-a lungul timpului, am fost catalogat drept dușman al poporului pentru că nu spuneam ce voiau să audă comuniștii; mai apoi, am fost făcut comunist de clasa post-revoluționară; mai nou sunt anti-european, ba chiar putinist și asta pentru simplul fapt că spun ce gândesc. Sunt gândurile mele cărora le dau glas și slovă; sunt părerile mele despre ceea ce ne înconjoară, despre oameni, locuri, fapte. E dreptul tău, cititorule să nu fi de acord cu ele sau nu, dar asta nu-ți dă dreptul să mă judeci, ori să mă cataloghezi, pentru simplul motiv că nu mă cunoști.

Nu sunt de acord cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, dar nu pot să nu observ cum americanii își bagă coada doar din interese economice și geostrategice. Nu sunt de acord nici cu sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei, din simplul motiv că mă afectează, dar rău de tot. Nu sunt de acord nici cu bombardarea instalațiilor de producere și distribuție a energiei electrice, cu embargoul asupra cerealelor ori cu alte sancțiuni economice venite de o parte sau de alta, pentru că cel ce suferă sunt tot eu și nu politicienii care le dictează.

spot_img

Cineva din umbră trage sfori și face bani; mulți bani. Altcineva din frunte ascultă de păpușar și face și el bani; mulți bani. Am mai rămas eu; eu, tu, el, noi… cei ce nu avem putere de decizie, ce suntem dezbinați și asmuțiți unii împotriva celorlalți, doar pentru ca ei să doarmă liniștiți. Suntem atât de „idioți“ cum spunea Petre Țuțea, încât nici nu realizăm ce ni se întâmplă. Când ne vom dumiri însă, va fi prea târziu; cred.

Ascultam de dimineață un post de radio și moderatorul vorbea despre prețurile pe care le-au plătit prin țară ori prin lume, cei ce au petrecut această minivacanță altundeva decât acasă: 20 de lei un langoș la Cluj. La Muncitoresc e de 8 ori mai ieftin și sunt convins că de 10 ori mai bun. La Târgul de Crăciun de la Viena, prețurile sunt mai mici decât la cel de la Sibiu de exemplu. Unde mai pui că va trebui să stai în trafic pe Valea Oltului, mai mult decât îți ia să mergi cu mașina până la Viena.

Compania de electricitate anunță că pleacă; lichidează și pleacă, nu înainte de a ne informa că de anul viitor va trebui să fim de acord cu un preț al energiei de 3 lei pe Kw, fără TVA, accize, taxă verde, cheltuieli de transport și toate celelalte. Una peste alta, prețul va sări undeva pe la 5 lei; de-un drag să consumi. Dar 3 lei la mine, înseamnă 2,6 lei la vecinul. De ce? Ei, la asta nu știe nimeni să răspundă sau nu vor să răspundă. Dar prețul este opțional; dacă vrei plătești, dacă nu… treci pe lumânări și încălzire centrală, cu soba în mijlocul camerei.

Își mai amintește cineva cum era viața noastră înainte de pandemie? Grea desigur, dar frumoasă. Cu planuri pentru ziua de mâine, pentru concedii, pentru achiziția unei locuințe, pentru o mașină nouă eventual… A venit beleaua cu măscuța și s-a dus dracului tot; și vise și speranțe și trai relativ decent și… tot. Acum suntem disperați să mai prindem ziua de mâine.

Se apropie Crăciunul și bunătatea noastră are și ea limitele ei. Ne pare rău de cei ce suferă, dar parcă e mai aproape maieul decât cămașa. Cum să te ajut pe tine când eu nu mă pot ajuta pe mine? Cum să vorbim de bunătate cu copii desculți și mațele chiorăind de foame. Cum să cred în spiritul Crăciunului când viața îmi dă doar bobârnace și șuturi în fund?

Tocmai de aceea mi-e teamă să mă gândesc la ziua de mâine sau la cea de poimâine. Eu am trăit și alte vremuri, dar ei? Cu ei, cei de astăzi, ce se va întâmpla? Ce fel de generație vom avea în următorii 20 de ani? O generație tânără, fără babalâci și pensionari, fără indivizi care „nu produc nimic, dar au pretenții”. Au „pretenții” la un trai decent, la o pensie care să le permită supraviețuirea, la un strop de căldură în casă, la… Dar pentru ce atâte pretenții când mâine – poimâine vor da colțul. Pa și la revedere.

Și nu pot să nu-mi amintesc de un fost coleg care, atunci când auzea că trag clopotele la biserică sau auzea că s-a mai dus unul dintre noi, țopăia și chiuia: „O gură în minus, e o franzelă în plus“. Cinic? Da, dar din păcate, real.

Sursă foto: Revista 22

Dan AGACHE

Ai imagini sau informatii care ar putea deveni o stire?
Trimite-ne un mesaj la numarul 0722441304 sau pe WhatsApp la 0751193203.

2 COMENTARII

  1. Trist dar totul este adevărat. Când vine vorba de maestrul Țuțea, nici unul din gloatele politice de frânari și derbedei indiferent pe plan local sau la nivel de conducere pe țară, nu îl pot egala pe maestru trecut demult în neființă. Maestre te rugăm din ceruri pe unde ești să ne mai luminezi mințile și să ne călauzești că zău, povestea cu oile rătacite în neantul haosului a devenit un adevărat coșmar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Știrile zilei