După doi ani de pandemie, stat în case, lucru la distanță, cheltuieli aberante și o distrugere a fragilei economii românești, de două luni ne confruntăm cu o altă belea: războiul ruso-ucrainean, sancțiunile impuse de Uniunea Europeană, suprapuse crizei energetice.
„Să fie bine ca să nu fie rău“ e tot ceea ce ne dorim toți, atâta doar că la ora actuală nu prea e posibil. Criza energetică a demonstrat că poziția ghiocel la recomandările UE nu prea ne face bine și ne lasă cu pantalonii în vine, într-o perioadă foarte dificilă pentru întreaga economie mondială. Scumpirile la gaz, petrol și energie electrică sărăcesc și mai mult populația României (și nu numai) și cresc datoria externă și inflația.
Trecută de 10%, aceasta își face de cap fără ca actuala coaliție să aibă o măsură concretă, cu aplicare imediată care să rezolve situația. Și asta pentru că timp de 32 de ani am distrus (și o facem și în continuare) tot ceea ce a însemnat producție românească. Cele câteva firme care mai funcționează pe profit stau și ele în așteptarea unei decizii privind viitorul lor.
Agricultura (unul din sectoarele economiei care ar putea scoate țara noastră la liman) e sublimă vorba lui nenea Iancu, dar lipsește cu desăvârșire. Cele câteva companii mari din domeniu sunt la mâna destinului și a vremii (inundații, secetă). Asta ca să nu mai spunem de ierbicide și îngrășămintele foarte scumpe și de multe ori imposibil de procurat.
Specialiștii Băncii Mondiale avertizează că în următorii ani, prețurile nu vor scădea, ba din contră. În aceste condiții ne așteaptă o perioadă grea, din care probabil scapă cine poate. Astfel de crize au fost premergătoare unor conflicte armate de durată, iar amenințările Rusiei ba cu nucleara, ba cu sistările de gaz și petrol nu fac altceva decât să-mi întărească o convingere lăuntrică: noua ordine mondială spre care ne îndreptăm (oare cine sunt scenariștii) ne va alinia la o lume pe care, acum, nici măcar nu o putem intui.
Ne așteaptă vremuri tulburi, cu dislocări masive de populație dintr-o zonă a lumii în alta, cu foamete cu crize de tot felul, conflicte și nesiguranță generalizată. În concluzie…vin vremuri tulburi, foarte tulburi, pentru omenire.
Dan AGACHE
”Și asta pentru că timp de 32 de ani am distrus (și o facem și în continuare) tot ceea ce a însemnat producție românească.”
–
Totuși, producția (de hârtie) a crescut considerabil, în rest … ”plopul mere sau răchita micșunele”:
**Link-urile nu sunt permise!**